Nu exista, in aria picturii romanesti, o cercetare mai intensa asupra expresivitatilor texturale ca in retorta-atelier a Floricai Prevenda (n. 1959). La o prima descifrare a universului artistei, "retorta" poate insemna, pentru travaliul ei exemplar, recluziunea (nedorita, dar asumata) in spatiul descurajant de stramt al atelierului sau.
Poate ca si acesta imprejurare conjuncturala alimenteaza, reactiv, intensitatea conceptuala a productiei sale picturale. Prevenda are o disciplina de supravietuire profesionala, la nivel de exigente europene, pe care putina lume o stie sau, mai mult, o practica in arealul romanesc. Nu e deloc usor sa regasesti zilnic tensiunea optima de a inainta si de a imbogati demersul stilistic ales.
Florica Prevenda este, alaturi de alte doua mari nume (la feminin) ale picturii romanesti actuale - Paula Ribariu si Ioana Batranu - o pilda de tenacitate a cercetarii plastice pe o problematica care se dezvolta organic, de la o expozitie la alta. Este vorba, de fapt, despre o forma "plastica" de introspectie si dialog cu spiritul timpului.
De la tema fundamentala a Chipului (Muzeul National de Arta, 1999) pana la multimea anonima a siluetelor Metropolei (Umbrele prezentului, Simeza, 2004) pictorita mediteaza (pe un pretex figural schematic si serializat) la toata magma de emotii si nelinisti care bantuie conditia umana a zilelor noastre, evoluand spre depersonalizarea net-urilor si reificarea consumista. Acest mesaj pregnant de ordin existentialist se intrupeaza in pictura Floricai tocmai in scoarta, pielea, solzii, cicatricele, amprentele si pojghitele tonurilor de alb, gri, negru si ocrul cartonului de ambalaj. Imaginile ei nu se simplifica de la un ciclu la altul. Devin reliefuri polimaterice, cu casetoane, cu ritmurile zigzagate ale cartonului gofrat, cu campuri de cifre sau ochi si palme schematizate, cu intreteseri si ghirlande de benzi de hartie sau panza pictata. Artista nu performeaza asadar in scenarii narative, nici nu compune dupa efecte de retorica a imaginii propriu-zis abstracte.
Prevenda compune, mai precis spus depune materie vizual-tactila, ca un scrum al trairilor sale, peste semne simple, stradale ale prezentei umanului. Procesele de crestere a imaginilor si materiilor care le poarta, densificarea suprafetelor construiesc, simbolic vorbind, o nisa de introspectie pentru artista. Este o pictura de combustie emotionala, grava cu inventivitate, fara sa lunece in ludic. Tehnica artistei produce o textura picturala extrem de bogata, fara sa recupereze dinadins derizoriul. Prevenda manufactureaza bricoland materii si materiale, fara sa exalte nonfinitul poverist. Caci forma muzicala apropiata picturii sale mi se pare a fi o ampla tocata pentru orga.
Marile suite picto-obiectuale ale Prevendei marturisesc, invocand paradoxal tocmai umbra umanului, retragerea artistei din mundan si daruirea pasionata in elaborarea materiala a corpului picturalitatii si a densitatii sale stratificate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
