In muzica, respectul pentru autor este absolut. Partitura e sacra, iar interpretul trebuie sa faca audibil tot ce este scris acolo, mai clar sau mai ascuns. Ii ramane, oricum, destula libertate pentru a-si afirma talentul si originalitatea. In teatru, avem insa de a face cu lupta dintre interpret - regizor sau actor - si dramaturg, iar publicul asteapta sa vada care pe care invinge. Ca la meci.
In secolul al XIX-lea, regizorul era timid, dar actorul, prea-plecat in fata clasicilor, stia sa se impuna in fata tinerilor autori. Mademoiselle Mars interpreta in mod disciplinat pe eroinele lui Corneille si Racine, dar il trata de sus pe Hugo si-i ridiculiza versurile hiperbolice. Isi dadea, totusi, seama ca s-ar fi automarginalizat daca refuza sa dea viata eroinelor romantice ale poetului, intre care Dona Sol din Hernani i-a prilejuit o creatie memorabila. Incepand din zorii secolului al XX-lea, regizorul se impune ca interpret inconturnabil si autoritar. Lupta lui cu dramaturgul este inegala: daca autorul e mort, n-are niciun cuvant de spus; daca e viu, trebuie sa se multumeasca sa fie jucat, chiar daca deformat.
Unii regizori isi planifica dinainte cariera, in etape succesive, in care se rafuiesc, pe rand, cu marile opere teatrale, ramase vii in memoria culturala. Incep, de pilda, prin a-l face knock-out pe Ibsen, il fenteaza pe Shakespeare, apoi il deconstruiesc pe Cehov. Altii cauta piese obscure pe care le rescriu si autori minori pe care-i pot domina usor, crezand ca, astfel, arta lor va straluci mai bine. Textul devine simplu pretext pentru etalarea inventivitatii regizorale. Anul teatral 2006 ne-a oferit doua exemple frapante, din fiecare categorie. Petrica Ionescu, regizor cu impresionante certificate internationale, a luat un clasic, pe Moliere, si l-a facut roman de-al nostru. Localizand Burghezul gentilom in lumea colorata si vulgara a noilor imbogatiti din Bucuresti, Petrica Ionescu a saracit personajul, la origine interesant si atasant, si a supradimensionat etalarea de bogatie si consumul ostentativ. In fond, eroul nu este un simplu arivist, ci un individ sincer interesat de dezvoltarea lui culturala. Esuarea sa in ridicol vine din scurtcircuitarea etapelor pe care un antrenament solid le presupune. La antipod, Alexandru Tocilescu a luat un text insignifiant al lui Daniil Harms, Elizaveta Bam, l-a transformat, impreuna cu Irinel Anghel, in opera si a orchestrat cu rafinament un spectacol care straluceste de inteligenta. In primul caz, te intrebi ce pacate ispaseste, post mortem, Moliere; in al doilea, te miri de ce merita Harms atata atentie.
In afara acestor doua tendinte, am asistat in anul 2006 la intalnirea dintre regizori inventivi si dramaturgi stimulativi. Andrei Serban si Mihai Maniutiu au propus spectacole bazate pe doua piese de Sarah Kane: Purificare si, respectiv, Iubirea Fedrei. Maturitatea celor doi regizori se vadeste si in abordarea serioasa, lipsita de ostentatie a textului. Se simte ca dramaturgul le-a spus ceva important, le-a transmis un mesaj, pe care ei nu vor nici sa-l contrarieze, nici sa-l submineze, ci sa-l lumineze. Sunt multe lucruri discutabile si obiectii posibile la fiecare dintre cele doua demersuri. Raman insa de necontestat implicarea intelectuala si indrazneala profesionala. Sa reincepi totul de la zero, refuzand maniera, sa-ti iei ragazul de a invata cand esti mereu presat sa-i inveti pe altii, sa citesti cu atentie, atunci cand toata lumea te incita sa vorbesti, constituie, toate la un loc, comandamentele artistului care stie ca sentimentul confortabil de a-ti fi gasit calea este cel mai sigur semn ca ai pierdut-o. In fond, nicio cale nu exista dinainte, gata trasata, asteptand sa fie descoperita; ea se croieste despicand cu curaj, dar si cu finete, hatisul de crengi si liane culturale care se refuza inteligibilului. Anatole France, mare cronicar de teatru la vremea lui, spunea ca, atunci cand drumul e inflorit, nu trebuie sa te intrebi unde duce. Intr-adevar, ocolul si intamplarea nu trebuie refuzate, dar trebuie integrate intr-un sistem: acela care mentine treaza puterea de a afla noul si a te entuziasma de el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
