Lansarile, si ele fastuoase, reunesc uneori si o suta de invitati, printre care se numara cele mai inalte personalitati ale statului, guvernului, parlamentului, bisericii, presei, lumii artistice si scriitoricesti. Cartile, toate hors commerce, sunt daruite invitatilor inainte ori dupa generosul banchet cu care se incheie seara. Maestru de ceremonii oficiind in templul vocabulelor metronomice, George Virgil Stoenescu ocupa locul celui ce, daca n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. In plina contemporaneitate, el este deja un personaj mitologic, iar cea mai recenta carte a sa* este opera unui nabab al sensurilor esoterice.
Modul in care se serveste de mijloacele poetice ca sa construiasca un atemporal turn masonic, cu scari ascunse in grosimea zidurilor, cu barbacane, trape, galerii mascate ("galeria geamurilor de carbune"- p. 363), turn inconjurat de "fluvii ghilotina" (p. 486), este preluat cumva de la Ion Barbu, cel care-si implinea intr-altfel visele matematice, dar si de la experienta dadaista: "Faceam lucruri pe care nu voiam sa le fac/ Pierdut prin iulie sapte sub Luna plina/ Pe urmele sulfuroase ale lui Balzac/ Ce duceau in infernul Hanska ghilotina// Institutul Cvadraturilor venea de hac/ Intamplarii cand Lukundoo era regina (...) Undeva langa granita dintre Leu si Rac/ Desluseam semnul din burbonica albina" (p. 608), sau inca mai elocvent: "Cel pe jumatate surd venea la rand/ Pentru gloria ritului scotian/ Dincolo de Zodia Leului bland/ Sa poarte crucea poporului sarman// Intre Alpha si Omega gata cand/ Sub Luna plina ca un ochi de margean (...) Cucunozul, Brehnacea, Lupul flamand/ Cadeau secerati cu spicele in lan/ De albul Inorog pururea prin gand/ Purtat intr-un imens, titanic elan/ Cel pe jumatate surd venea la rand..." (Casa Poporului, p. 647).
E lesne de observat ca repetitiile si permutarile devin litanie halucinanta, si-n aceasta stare spiritul se vede apt sa porneasca intr-o calatorie initiatica, "mereu in cautarea Celui Promis"/ Prin semnul de foc, pamant, aer, apa", nu inainte de a se autoflagela pentru vina din vis: "Primul pas era sa recunosc in vis/ Vina mea ascunsa adanc sub pleoapa" (Cantec, p. 669). Ars combinatoria in cadrul unui cerc restrans de sintagme socotite demne a da seama de sensurile/sonoritatile taramurilor plutind in intermundii, poetica autorului inven-teaza rituri puse sub semnul blazoanelor simbolice ("sapte sceptre formand un triunghi peste patrat/ Implineau iar gradul ultim si cel mai inalt/ La echinoctii si solstitii iluminat/ Ca Mare Comandor ma pregateam de asalt"), nefiind straina nici de trimiteri cultural-poetice (insertii ale numelor Lucian Blaga, Bacovia, Andrei Plesu, Cezar Baltag etc.), ceea ce face ca textele sa aiba adesea ceva din dualitatea antecitata ("Faceam lucruri pe care nu voiam sa le fac"), atestand astfel o ciudata autonegatie creatoare care aminteste de parabola ucenicului vrajitor.
De altfel, mirobolantul "institut al cvadraturilor" ce poate insemna altceva decat contratimpul vesnic reiterat dintre prezentul socotit drept cunoscut si inventia hazardata a viitorului. Rostirea in contratimp a poetului, abdicarea involuntara de la programul creat, trecerea glorioasa peste "abisul nascut din tagade" (p.373) atesta perenitatea unei scriituri impulsiv-giratorii, a unui imaginar destabilizator de prioritati.
*) George Virgil Stoenescu, Babel, Ed. Univers Enciclopedic, 2008, 810 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
