Privesc fragmente din telenovelele romanesti, prezentate cu tot mai mare frecventa de posturile tv pentru consolidarea si fidelizarea audientei. Dupa modelul venit din America Latina, ele sunt alcatuite conform principiului "Asa putem si noi" si demonstreaza ca se poate la fel, ba chiar mai rau. Povesti de dragoste intre oameni buni, in care se amesteca baieti rai cu instincte cupide si femei fara principii, copii pierduti, mame gasite, tati abulici; iubirea bazata pe incredere e amenintata de banuieli meschine, dar in cele din urma virtutea triumfa si viciul este invins. Fantezia scenaristilor este limitata de aceasta schema si, dupa parerea mea, in felul lor ei produc minuni de subtilitate imbogatind tiparul fara a-l complica. Pentru ca, daca se complica, s-ar putea ca spectatorii obisnuiti cu miscarile simple sa renunte in fata propunerii de a produce un efort, sa-i zicem, intelectual. Supozitia este confirmata de oprirea serialului romanesc Lombarzilor 13, unde scenariul incerca o incursiune in viata unei familii care nu se comporta tipic, unde raul era amestecat cu binele intr-un fel imprevizibil, tesatura evenimentelor permitand actorilor o evolutie pe masura talentului lor. As exagera daca as spune ca il cautam, dar, atunci cand, din jocul telecomenzii, dadeam de vreun episod, il priveam cu placere. Autorii isi respectau propriile idei si te simteai respectat ca telespectator. Imi vine sa cred ca a fost un accident atat de inspaimantator, incat profesionistii din domeniu se tem sa nu-l repete.
Imi lipseste cunoasterea completa a productiilor de acest tip pentru a putea emite judecati generale despre conformatia si adecvarea lor la scop. Ceea ce vad este insa de natura sa ma infricoseze cu privire la standardele meseriei de actor. O multime de fete noi, persoane pe care nu le-am observat pe nicio scena se agita si se exprima pe micile ecrane. Efortul de a descoperi talente proaspete, oameni tineri expresivi e stimabil in sine. Dar numele necunoscute de pe generic nu trezesc deloc curiozitatea de a-i identifica pe purtatorii lor, de a-i vedea pe respectivii si in ocazii cu tinte artistice ceva mai complicate. Dimpotriva, prezenta lor pe ecran introduce o senzatie de disconfort si dezordine: nu se intelege ce spun, se misca haotic, tipa, se agata unii de gatul altora, se imping si se privesc fara ca toate acestea sa poata structura un sens. N-ar fi o nenorocire, tinerii respectivi n-au decat sa-si treaca experienta intr-o biografie care - sunt convinsa - va mai cuprinde multe intamplari extraordinare, iar eventualii spectatori vor adormi scutiti de cosmarurile provocate de asemanarile cu realitatea. Mai complicata si mai stanjenitoare este prezenta actorilor adevarati in aceste incropeli. Nu e greu de ghicit de ce accepta acest tip de colaborare si, oricate explicatii onorabile ar da in revistele glossy, cifrele inscrise in contract sunt, desigur, argumentul decisiv. Departe de mine ipocrizia de a considera ca acest argument e in sine ceva rau. Toti oamenii trebuie sa traiasca si ar fi de dorit ca actorii buni sa traiasca bine. Straniu si inexplicabil este modul in care se produce contaminarea: in contact cu diletantii adunati de pe strada (operatiunea se numeste casting), sau dintre cunostintele mai-marilor productiei, profesionistii isi parasesc propriile standarde si omogenizarea se produce la cel mai mic numitor comun. Se spune ca banii buni ii alunga de pe piata pe cei rai. In cazul dat, procesul e invers.
Senzatia de confort artistic produsa de serialul a carui actiune avea loc in casa din strada Lombarzilor era data si de echipa de interpreti, alcatuita din profesionisti care se respectau unii pe altii si, in felul acesta, pe spectatori. E adevarat, aprecierea profesiunii de actor e diminuata de felul cum acestia sunt tratati de institutiile statului. Pe de alta parte, insa, initiativa particulara compromite statutul breslei prin acordarea statutului de vedeta unor persoane apreciate, probabil, in cercul lor de prieteni. Cand pe piata produselor alimentare sau industriale sunt lansate articole contrafacute, delincventii sunt pedepsiti. Pentru delictele de pe piata artistica, pedepsit este publicul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
