Aflu de pe Internet ca homosexualitatea n-ar fi o... un... nu stiu cum sa-i spun, ca pana nu demult i se zicea in fel si chip, ba pacat mortal, ba inversiune contra naturii, iar de la o vreme incoace numai ce-i vezi pe unii vlajgani ca se iau tandru de mana si apar la ofiterul starii civile cu floarea la butoniera si coronita pe cap, sa-i scrie impreuna la catastif. In fine, aflu ca lucrul acela n-ar fi doar un "dat" al speciei umane, intrucat patima "gay" s-a descoperit, intre altele, si intr-o turma de ovine.
Ca filolog cu simtul proprietatii cuvintelor, cred ca e gresit sa se vorbeasca de homosexualitate in cazul mioarelor, drept pentru care propun termenul de berbecosexualitate. In ciuda aspectului sau oarecum neobisnuit, acesta are avantajul de a fi exact ca sens in cazul discutat si perfect adaptat realitatii animale studiate de cercetatorii Universitatii de Medicina si stiinte din Oregon. Observatiile lor par facute cu toata rigoarea academica asteptata de la un astfel de for stiintific, intrucat dau si statistici, din care rezulta ca 8% dintre berbeci pun in evidenta preferinte sexuale pentru alti parteneri masculini din turma, tratand cu vadita raceala sentimentala ovinele de sex opus.
Atractia respectiva, sustin reprezentantii autorizati ai savantilor din Oregon, secondati indeaproape de cei de la Statiunea Experimentala Ovina a Departamentului American al Agriculturii (Dubois, Idaho), este larg raspandita in lumea animala. Nu cum era sa credem noi, restrangand totul la om, intr-un reflex al stravechiului nostru antropocentrism condamnabil, clatinat si el violent de vanturile aspre ale modernitatii.
Daca asa-i natura, pesemne ca n-avem ce-i face si trebuie s-o luam in serios. Asta ar fi sugestia rezultata firesc din asemenea studii. Imi amintesc si de niste pesti care, ca plictisiti de un comportament prea uniform, pur si simplu isi schimba in mod natural sexul. Numai ca aici nu sunt tocmai sigur ca am putea vorbi de "homosexualitate" piscicola, fiindca schimbarea e atat de radicala, incat depunatorii de icre devin depunatori de lapti, si invers, de nu mai stie bietul puiet din diferite generatii cui sa-i spuna mama si cui tata.
Pentru ca romanul e adesea suspicios la informatiile oarecum extravagante pe care i le serveste strainatatea, era gata-gata sa cad si eu in pacatul de a interpreta totul politic, tragand concluzia: americanii astia vor sa ne linisteasca, pe toti cei inca tulburati de perspectiva de a accepta si alte preferinte sexuale decat cele majoritare. Opt% reprezinta un procent de voturi care, inclusiv la noi, le-ar trimite partidul in parlament, inclinand poate in chip hotarator balanta candidaturilor prezidentiale. Daca situatia gay e caracteristica intregii lumi vii, ia sa ne luam seama si sa trecem peste orgolii, peste prejudecati retardate! Dura lex, sed naturalia non sunt turpia.
Asa ar fi, daca n-as parcurge studiul despre berbecosexualitate pana la capat. Oregonezii n-au stat prea mult in extaz fata de preferintele sexuale divergente ale subiectilor din turma cercetata, ci i-au sacrificat pe altarul stiintei si pe unii, si pe ceilalti. Ceea ce interesa era o anumita zona din creierul lor, hipotalamusul, unde se regularizeaza secretia de hormoni sexuali, presiunea sangvina, temperatura corpului si alte cateva elemente ce contribuie la fixarea unui comportament complex, precum cel sexual. Punctul-cheie este un manunchi compact de celule nervoase, delimitat de cercetatori ca "nucleu al sexualitatii ovine". Si tocmai aici apar distinctiile semnificative: la berbecii atrasi de oite formatiunea in cauza este mai mare si mai plina de neuroni, in timp ce la berbecii atrasi de berbeci zona respectiva arata ca atinsa de saracie.
E un fapt nelinistitor. Ce vor sa spuna, la urma urmei, americanii astia? intreaba din nou pacatosul de interpret politic din mine. Ca si la om e la fel? Ca in berbecosexualitatea umana exista aceleasi distinctii sesizabile la nivelul hipotalamusului? Ca unde-s neuroni multi la un loc e mai bine decat unde nu-s, ori dimpotriva... Ca undeva e un handicap endocrinologic, dar unde? Si, la urma urmei, cine garanteaza ca asemenea cercetari vor sa ne schimbe doar mentalitatea traditionalista si nu vor (Doamne fereste!) chiar sa ne "termine" din punct de vedere al linistii noastre interioare? Nu suntem "rasisti hormonali", bineinteles. Dar care dintre berbecii umani sunt doar normali si care - ca sa folosesc o butada distopica - sunt mai normali decat normalii?
Ca, la urma urmei, ai naturii suntem cu totii, si se apropie alegerile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
