FILM
Deliciile incorectitudinii politice
Un regizor (deocamdata) necunoscut, norvegianul Bard Breien, a lansat pe piata o comedie neagra scandalos de inteligenta si de rea (este complet nerecomandata sufletelor sensibile) la adresa prejudecatilor lumii moderne. Se intituleaza „Arta gandirii negative" si biciuieste nemilos discursul potrivit caruia trebuie sa nu vedem decat partea buna a nenorocirilor care ni se intampla. Povestea este cea a unui handicapat, Geirr, un tip de 30 de ani intepenit pe viata in scaunul cu rotile, care a devenit cinic si veninos cu cei din jur, care fumeaza marijuana toata ziua buna-ziua si poarta pe frunte o cascheta pe care scrie „I love your mom". Singura speranta (pentru ceilalti) ca el sa fie salvat de lipsa lui funciara de speranta este integrarea sa intr-un grup de handicapati coordonati de o terapeuta plina de bune si frumoase intentii, care vrea sa-si convinga pacientii ca traim intr-o lume eminamente pozitiva (Aveti Parkinson? Nicio problema! Alzheimer? O gluma! Vi s-au amputat membrele? Nu-i nimic, v-a ramas gura ca sa radeti!) Primul lucru pe care il face Geirr in noul sau mediu este sa goleasca un extinctor asupra colegilor sai. Mesajul (unul care nu va fi placul celor ce iubesc corectitudinea politica): fericirea nu se invata, dupa cum nu se invata nici gandirea pozitiva. Avem dreptul sa ne autodistrugem si sa mergem pe la capatul noptii din noi.
DOCUMENT
Napoleon cel scump
Un pachet cu 503 scrisori semnate sau chiar scrise (o raritate) de mana lui Napoleon a fost repatriat in Franta oficial, pe data de 2 decembrie anul trecut (data care celebreaza inscaunarea sa ca imparat, precum si
victoria din Batalia de la Austerlitz). Documentele, in marea lor majoritate date uitarii, au fost aduse din SUA si expuse in muzeul militar din Domul Invalizilor. Scrisorile si manuscrisele traseaza cariera imparatului, de la inceputurile sale la scoala militara din Brienne si pana in momentul exilului sau pe insula Sainte Hél\'ne, cand refuza cu indarjire sa fie ingrijit de temnicerii sai englezi. Gérard Lhéritier, presedintele Societatii Aristophil, insarcinat cu recuperarea documentelor, spune: âEste cel mai uimitor ansamblu pe care l-am vazut in intreaga mea viata de specialist". Pretul? âE ca si cum m-ati intreba cat costa Gioconda".
victoria din Batalia de la Austerlitz). Documentele, in marea lor majoritate date uitarii, au fost aduse din SUA si expuse in muzeul militar din Domul Invalizilor. Scrisorile si manuscrisele traseaza cariera imparatului, de la inceputurile sale la scoala militara din Brienne si pana in momentul exilului sau pe insula Sainte Hél\'ne, cand refuza cu indarjire sa fie ingrijit de temnicerii sai englezi. Gérard Lhéritier, presedintele Societatii Aristophil, insarcinat cu recuperarea documentelor, spune: âEste cel mai uimitor ansamblu pe care l-am vazut in intreaga mea viata de specialist". Pretul? âE ca si cum m-ati intreba cat costa Gioconda".ALBUM
Nasul vazut din culise
Editura Taschen a scos pe piata un volum exceptional din toate punctele de vedere: „The Godfather Family Album". Are dimensiuni uriase (444 de pagini) si un pret pe masura: editia „populara" costa 500 de euro, iar
cea limitata, purtand semnatura lui Steve Shapiro, autorul fotografiilor, ajunge la 1.250 de euro. Imaginile inedite de la turnarea sagai familiei Corleone, semnate de cel pe care Coppola l-a numit "special photographer" pe platourile "Nasului", recompun cu nostalgie momente pitoresti de la sedintele de filmare sau din pauzele dintre acestea: Al Pacino, aproape pusti, antrenandu-se la handbal si apoi jucand sah, Coppola prezentand-o pe Sophia, proaspat nascuta, lui Marlon Brando, acelasi Coppola lenevind la o piscina din San Domingo, Coppola la inceputul filmarilor cu parul si barba ca pana corbului iar apoi, spre sfarsitul trilogiei, cu tamplele ninse si cu un inceput de calvitie. Dincolo de acestea, secvente de antologie cinematografica: Brando la sedintele de machiaj, avand alaturi un mulaj de ceara care servea drept model make-up artistilor, James Caan in celebra secventa in care este ciuruit de gloante (si care, desi a fost turnata fara dubla, a inregistrat costuri de productie de 100.000 de dolari), batranul Corleone impuscat in strada in timp ce cumpara portocale, precum si numeroase secvente care au cazut la montaj. O comoara pentru cinefili si nu numai.
cea limitata, purtand semnatura lui Steve Shapiro, autorul fotografiilor, ajunge la 1.250 de euro. Imaginile inedite de la turnarea sagai familiei Corleone, semnate de cel pe care Coppola l-a numit "special photographer" pe platourile "Nasului", recompun cu nostalgie momente pitoresti de la sedintele de filmare sau din pauzele dintre acestea: Al Pacino, aproape pusti, antrenandu-se la handbal si apoi jucand sah, Coppola prezentand-o pe Sophia, proaspat nascuta, lui Marlon Brando, acelasi Coppola lenevind la o piscina din San Domingo, Coppola la inceputul filmarilor cu parul si barba ca pana corbului iar apoi, spre sfarsitul trilogiei, cu tamplele ninse si cu un inceput de calvitie. Dincolo de acestea, secvente de antologie cinematografica: Brando la sedintele de machiaj, avand alaturi un mulaj de ceara care servea drept model make-up artistilor, James Caan in celebra secventa in care este ciuruit de gloante (si care, desi a fost turnata fara dubla, a inregistrat costuri de productie de 100.000 de dolari), batranul Corleone impuscat in strada in timp ce cumpara portocale, precum si numeroase secvente care au cazut la montaj. O comoara pentru cinefili si nu numai.TEATRU
Monstrii sacri refuza sa imbatraneascaJane Fonda, in varsta de 71 de ani, se va intoarce pe Broadway dupa patruzeci si sase de ani de absenta. Piesa pe care a ales-o pentru revenire este „33 Variations" de Moises Kaufman, o lucrare dramatica inspirata de variatiunile pentru pian ale lui Beethoven. „Sunt foarte emotionata de ideea ca voi urca pe scena in acest rol anume", a declarat actrita, a carei ultima aparitie pe Broadway a avut loc in 1963, in piesa „Strange Interlude" a lui Eugene O’Neill. „33 Variations" va fi jucata pentru public incepand cu luna februarie a acestui an.
Alain Delon (n. 1935), care va implini in curand 52 de ani de activitate in meseria de actor, a fost solicitat de catre Anouk Aimée si de conducerea teatrului parizian La Madeleine, in decembrie anul trecut, sa joace (cale de doar 20 de reprezentantii) in „Love Letters", piesa de mare succes a lui Albert Ramsdell Gurney (o splendida poveste de dragoste intre doua personaje, doi prieteni din copilarie, Alexa si Thomas, care si-au trait iubirea prin intermediul unor scrisori). Inaintea sa, rolul de partener al lui Anouk Aimée a fost a intrepretat de Bruno Crémer, Jean-Louis Trintignant, Jacques Weber si Phillipe Noiret. „Nu, nu sunt emotionat de sansa acestui spectacol, spune Delon, sunt mult mai mult decat atat. O cunosc pe Anouk de 50 de ani, dar n-am jucat niciodata alaturi de ea." Despre aceasta revenire pe „scanduri", interpretul a mai declarat: „Exista doar doua profesii pe lume care nu cunosc pensionarea: cea de politician si cea de actor. Nu mi-e teama de moarte, sunt perfect de acord sa mor pe scena, insa in deplinatatea facultatilor mele fizice si intelectuale, iar teatrul este cea mai buna terapie din lume."
EXPOZITIE
Halucinatiile lui Abilgaard 
Cu siguranta e ceva putred in Danemarca. O dovedeste cu prisosinta recent deschisa expozitie de la Luvru dedicata lui Nicolai Abraham Abilgaard (1743-1809). Organizata la Copenhaga si expusa in Salle de la Chapelle din marele muzeu parizian, expozitia aduna circa 40 dintre lucrarile pictorului danez. Artist foarte putin cunoscut (principala sa opera, decoratiunea palatului Christianborg, a ars in intregime in marele incendiu din 1794), extravagant pana la delir desi fusese pictor de curte pentru casa regala daneza, Abilgaard este un academist din punct de vedere al tehnicii. Subiectele panzelor sale, insa, consterneaza, naucesc privitorul sau ii suscita un enorm hohot de ras. Cu exceptia catorva nuduri executate cu virtuozitate (o virtuozitate dusa, cumva, pana la limita kitsch-ului), ne trezim in fata unor scene cel putin stranii, care ar fi putut sa-i entuziasmeze pe suprarealisti sau sa decoreze biroul doctorului Freud: un atlet care suge de la ugerul unei vaci, Europa, complet goala, tragand un pui de somn langa starvul unui urs pe care tocmai l-a doborat cu lovituri de maciuca, Minerva cu o casca de hidrocefal, Hamlet imbracat in niste supesexy hamleti, un cosmat asemanator celui al lui Fusli, cu o tanara adormita peste care sta, precum ganditorul lui Rodin, un demon cu ochi vicleni...
MUZEUO noua icoana a Islamului
In Golful Doha din Qatar, a inceput sa straluceasca, din decembrie anul trecut, una dintre cele mai uluitoare piese arhitecturale ale secolului XXI. Este vorba despre Muzeul Artelor Islamului, conceput de arhitectul sino-american Ieoh Ming Pei, autor, intre altele, al piramidei din incinta Luvrului. Dintre cele 4.000 de piese actuale, 700 au fost alese pentru expunere permanenta. Liniile cladirii, inspirate din cele ale moscheii Ahmad Ibn Tulun, ridicata la Cairo in secolul al IX-lea, capteaza esenta arhitecturii islamice, pe care o combina subtil cu trasaturile severe, geometrizante ale artei contemporane. Muzeografia, semnata de Jean-Michel Wilmotte, este sipetul luxuos in care sunt expuse cele mai reprezentative piese ale acestei culturi, de la Cordoba la Samarkand. Construit din petrodolarii care abunda in vistieria Qatarului si din ambitia uriasa a diriguitorilor sai, muzeul este despartit de poftele si patimile lumesti printr-un urias sant circular de apa, care recreeaza, la marginea Golfului Persic, imaginea unei fortarete medievale inexpugnabile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
