Boespflug este dominican, profesor de teologie la Universitatea Marc-Bloch din Strasbourg si, cu o rabdare de benedictin, a studiat trei decenii la rand rafturi nesfarsite de arhive, a scormonit fara osteneala prin bibliotecile unor palate episcopale sau ale unor manastiri franceze, italiene, spaniole sau chiar sud-americane, urmarind un singur scop, acela de a descrie si analiza felul in care artistii occidentali l-au reprezentat, de doua mii de ani incoace, pe Dumnezeul crestin. Folosind varii intruchipari iconografice, picturi sau sculpturi, din Antichitate si pana azi, aceasta istorie (de o dumnezeiasca splendoare grafica) ilustreaza problema reprezentarii lui Dumnezeu in arta, problema adesea litigioasa si contradictorie. Folosind un model cronologic, autorul ne propune sa descoperim acele imagini care au constituit surse de conflict (reprezentari arhicunoscute, precum detaliul din Capela Sixtina a lui Michelangelo din imaginea anexata) sau imagini complet neasteptate, suprize divine gasite in arhivele religioase.
"Dumnezeu este considerat transcendent si ireprezentabil, spune Boespflug. Acesta reprezinta un punct asupra caruia cele trei monoteisme asa-zis abrahamice au cazut de acord. Cu toate acestea, poate El fi imaginat sau «imagificat», adica desenat, pictat sau sculptat? Sau trebuie sa-l consideram deasupra oricarei imagini si sa afirmam ca este in mod radical neimaginabil? Ce sens are sa ne punem intrebari asupra acestui subiect? Care sunt mizele raspunsului, teoretic si practic, la aceasta intrebare? Cand si de catre cine a fost ea pusa intaia oara? Raspunsul a variat in mod substantial in timp si spatiu? Problema centrala este deci aceea a posibilitatii de figurare a Dumnezeului unic al monoteismelor si, in mod special, a Dumnezeului credintei crestine, a modurilor sale diverse, ale circumstantelor, normelor si reglementarilor ce-l privesc… Cu alte cuvinte, mai simple: poate fi oare Dumnezeu figurat cu linii si culori? (…) Cine a inceput, cu ce intentie a facut-o si cu ce rezultate? Imaginile lui Dumnezeu sunt la fel de vechi precum insusi crestinismul, formeaza oare ele un ansamblu care se dezvolta fara incetare, constituie ele oare un intreg coerent.? Au existat in decursul timpului modele, abuzuri, imagini condamnate? Ceea ce, in stadiul initial al cartii, poate parea o prespunere nedemonstrata va constitui, mai incolo, dovada pertinentei sale: istoria iconica a lui Dumnezeu nu este replica pura si simpla a istoriei ideii de Dumnezeu, nici a istoriei dogmei crestine, si nici chiar a istoriei spiritualitatii sau misticii." Altfel spus, eseul lui Boespflug se straduie sa ne scoata din deriva unui urias paradox: cum a reusit Dumnezeu, cel reputat ca imuabil si nereprezentabil, sa se nasca, sa se schimbe, sa imbatraneasca, sau chiar sa moara (dispara) in arta ultimilor ani?
spusele sale, care sa pomeneasca problema reprezentarii. Acelasi lucru se intampla si in cazul apostolilor. Daca mesajul este singurul lucru care conteaza, de ce ar fi fost nevoie de un alt suport de comunicare? Primele secole crestine nici macar nu au constiinta faptului ca se lipsesc de imagini, pur si simplu nu s-au gandit la asta. Pe masura insa ce mesajul crestin este din ce in ce mai iubit, el incepe sa fie comunicat in toate felurile cu putinta. Este transmis prin imagini sau pus pe note muzicale. Ni s-a promis o vesnicie fericita? Ei bine, oamenii vor incepe sa o reprezinte pentru defunctii din catacombele romane. Asa s-a nascut imaginea lui Dumnezeu, iar prima sa intruchipare este cea a lui Hristos taumaturg, vindecator, cu aerul unui filosof in toga nascut in lumea greaca. Incepand cu secolul al XI-lea, reprezentarile lui Dumnezeu incep sa fie diferite de cele ale lui Hristos. Dumnezeu, prin intermediul bresei create de conceptul de Sfanta Treime, devine Dumnezeu tatal. Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
