După ce trimestrul patru 2009le-a asigurat vânzări straşnice (graţie boom-ului din perioadaseptembrie-octombrie, cu circa 600 de noi titluri autohtoneinundând rafturile, sezonului marilor premii literare dinoctombrie-noiembrie şi, apoi, celor trei săptămâni din preajmasărbătorilor de iarnă), făcându-i să nu simtă gustul crizei,librarii şi editorii francezi au uitat, in 2010, să maizâmbească.
Asta până de curând, când oserie de bestseller-uri a intevenit salvator şi a schimbat trendulsumbru al ultimelor luni. Cei care au scos castanele din foc aufost Albin Michel, editura care i-a tipărit lui Eric-EmmanuelSchmitt Concerto à la mémoire d'un ange, cu 45.000 deexemplare vândute, şi lui Maxime Chattam Le Caur de laterre (cu 27.000 de exemplare epuizate in doar trei săptămânide la data ieşirii pe piaţă a volumlui) şi XO, unde brizasuccesului a purtat numele lui Guillaume Musso (La Fille depapier, 112.000 exemplare). La Actes Sud a pus umărul laredresarea situaţiei Paul Auster, iar la Seuil şi Belfond - WilliamBoyd, respectiv Harlan Coben (cu circa 60.000 de exemplarefiecare).
Recordul primăverii in Franţaeste asigurat insă tot de un condei autohton, Katherine Pancol,care, cu ultimul panou al trilogiei sale cu titluri zoo, a atinscifra de 118.000 de exemplare vândute, in doar trei săptămâni.Actualul roman se intitulează Les Ecureuils de Central Parksont tristes le lundi ("Veveriţele din central Park sunt tristelunea")şi reprezintă continuarea (ba chiar şi, spredisperarea fanilor, episodul final) sagăi familiei Cortes (inceputăcu "Les yeux jaunes des crocodiles" - "Ochii galbeni aicrocodililor", apărut 2006, şi cu "La valse lente destortues" - "Valsul lent al ţestoaselor" in 2008). Ai zice că,după "L'elegance de l'herisson", a lui Muriel Barbery, carteaanului in 2006, francezii au devenit dependenţi de titlurileromanelor cu trimiteri animaliere şi că le cumpără indiferent de cese află intre coperţile lor. Adevărul, desigur, e cu totul altul:cele aproape două milioane de exemplare vândute de Pancol până acum(pentru primele două tomuri) şi faptul că a devenit un veritabilfenomen de librărie se datorează, potrivit vocii publicului,"laturii cât se poate de umane şi de emoţionante a personajelorsale". Nu tu aventură, nu lighioane, nu tu sex disperat, ci doarpersonaje ataşante, urmărite grijuliu in labirintul devenirii lorsufleteşti. O literatură simplă şi eficientă, pe care publicul oinghite cu poftă, in ciuda cantităţilor de-a dreptul indigeste incare i se oferă ("Veveriţele..." au 850 de pagini!!!).
Primul roman din serie esteconstruit in jurul unei minciuni. Iris, o femeie de 40 de ani, areo viaţă aparent implinită, dar se plictiseşte teribil. In timpulunei cine cu un editor celebru, ea pretinde, ca să-l impresionezeşi ca să le dea peste bot convivilor, că tocmai scrie o carte.Căzută in propria capcană, Iris, care nu scrisese un rând toatăviaţa, ii cere surorii sale, Josephine (o strălucită specialistă inEvul Mediu, dar ştearsă ca persoană, cu viaţă intimă dezastruoasăde când soţul său a fugit la braţul unei alte femei să creascăcrocodili in Kenya), să se pună pe treabă in locul ei. Situaţia leva conduce, pe fiecare dintre ele, pe drumuri neexperimentate pânăatunci: cea dintâi va primi recunoaşterea publică, cea de-a douareuşita financiară şi sentimentală. De la Londra la New York,portretele lor sunt completate de cele ale fiicelor Josephinei,Hortense şi Zoe, de cel al prietenei sale Shirley şi al fiuluiacesteia, Gary, de al socrului său Marcel, ori de cel alIphigeniei, femeia de serviciu. Multe alte zeci de personaje seincrucişează şi se completează, alcătuind un fundal fremătător deviaţă şi de caractere umane, din care se detaşează, ca intr-unbasorelief, figurile celor două Cortes, femei profund libere, darcare trăiesc o nefericire patentă şi care ne poftesc, imperativ, săle urmărim cu sufletul la gură indrăzneala, decepţiile de zi cu zi,dar, mai ales, puterea de se ridica din nou in picioare dupăfiecare infrângere.
Cine este aceastăscriitoare-surpriză despre care, la noi, se ştiu foarte puţinelucruri? Născută in Maroc, Katherine ajunge in Franţa la vârsta decinci ani. După un masterat şi doi ani de doctorat in litere,devine profesoară de franceză şi de latină, după care se lanseazăin jurnalism, scriind pentru Paris Match şiCosmopolitan. Este remarcată de un editor care ii cere săscrie un roman. Acesta va fi "Moi d'abord" şi va fi publicat in1979. Succesul, incredibil pentru un debut, se măsoară intr-o cifrăhalucinantă: 300.000 de exemplare vândute. Iată continuareapoveştii, relatată de insăşi doamna Pancol: "Parcă mi s-a prăvălitcerul in cap. Aşa că am tulit-o la New York. Voiam să călătoresc,să schimb oraşul, limba şi intreaga mea viaţă. Să scriu... Am urmatnişte cursuri despre «cum se scrie o nuvelă, un roman, un scenariu»la Columbia University. Am prins gustul scrisului şi al vieţii pecare scrisul o antrenează. Scrisul a devenit motorul vieţiimele."
Un motor teribil de performant, cuun design producţie proprie, dar care funcţionează la cote atât deinalte şi graţie combustibilului american de tip "creativewriting". Vrem, nu vrem, reţetele infailibile ale succesului pepiaţa de carte vin, iată, tot de peste Ocean.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
