Sute de romani diagnosticati cu cancer nu reusesc sa se trateze, pentru ca in Romania nu mai exista medicamentele prescrise in schemele de tratament. Un tanar de numai 20 de ani diagnosticat cu limfom malign la inceputul anului si-a inceput abia in urma cu cateva zile tratamentul, dupa ce a cautat medicamentele in toate tarile din Europa. Povestea lui ilustreaza drama sutelor de mii de bolnavi de cancer condamnati si de boala si de autoritati.
Spitalul e doar locul in care ei toti isi aduna neputintele si din care scapa doar cei ce-si permit luxul de a-si muta sperantele intr-o alta tara. Restul sunt condamnati la scheme curative improvizate, la amanarea tratamentului, la moarte. Iar pentru asta, rand pe rand se fac vinovati toti cei care au condus sistemul sanitar si care de ani de zile inchid ochii in fata unei probleme care are solutii.
Problema nu e simpla, insa rezolvarea - da. Si tine de el, de ministrul sanatatii, sa aseze la masa toti actorii implicati si impreuna sa puna pe hartie proceduri care sa-i ajute pe pacienti sa-si primeasca tratamentul la timp.
Ionut a fost diagnosticat cu limfom malign la inceputul acestui an. A aflat ca boala lui se trateaza in 80% din cazuri insa doar daca se respecta o anumita schema de tratament valabila in toate spitalele din Europa. Din cura de citostatice lipseau cele mai importante: Bleocin si Vinblastin. Avea un diagnostic, dar nu-si putea incepe tratamentul. N-avea nici bani si nici cunostinte in strainatate, asa ca destinul lui parea scris. Asta pana cand o matusa s-a incapatanat sa nu-l lase sa moara: a fost la casa de asigurari s-a interesat de medicament, si pana la urma l-a gasit pe internet. Asa a ajuns pe site-ul unui grup de studenti din Europa, care vor sa ramana anonimi si care voluntar ajuta astfel de bolnavi. Le cauta medicamentele in farmaciile din straintate si le cumpara pentru ei. Din noaptea de Inviere au mai trecut cateva saptamani pana cand farmacia din Viena le-a adus pe stoc. Tanarul le-a cumparat si printr-o prietena le-a trimis cu avionul la Bucuresti. Iar greul abia acum incepe. Tratamentul va fi de durata si scump. A fost nevoie de un om cu suflet mare pentru ca un tanar de 20 de ani sa aiba sanse la viata. De altfel a doua zi dupa ce a primit medicamentele, dupa sase luni de asteptare, baiatul a inceput tratamentul in cel mai nou institut oncologic din tara, la Iasi. Au echipamente moderne, aparate, medici, dar n-au ce-i mai important: citostaticele care sa-i vindece.
Unul dintre medicii care se lupta pentru ei este Cristina Burcoveanu, care recent s-a mutat in noul spital. De ani de zile face memorii la minister cerand medicamente pentru bolnavii ei. In zadar. Am intalnit-o la Fundeni, in Bucuresti, unde venise sa se specializeze in transplantul medular. Nu si-a imaginat ca in capitala va descoperi aceeasi criza a citostaticelor, ca la Iasi.
Desi existente in protocoalele medicale aprobate de Ministerul Sanatatii care afirma ca accesul la sanatate e gratuit, la noi vindecare se cumpara. Pe bani grei.
La spital dam peste alti bolnavi de cancer. Cateva sute de euro costa citostaticele de care fiecare are nevoie. Nu stiu de unde vor face rost de bani si nici de unde le vor cumpara. N-au puterea nici macar sa se mai revolte. Au uitat si de boala, de spital, si nu se gandesc decat la solutii.
Odata diagnosticati cu cancer, bolnavii nu incep lupta cu boala ci cu sistemul sanitar. Un sistem care ii omoara cu zile. Ani de zile, ministri dupa ministri au fost la conducere, dar n-au fost in stare sa gaseasca o solutie pentru ca citostaticele sa nu mai lipseasca din spitalele romanesti. Si-n vreme ce ei cauta explicatii, bolnavii se sting cu zile. In Romania, desi dreptul la sanatate e garantat prin constitutie, in spitale functioneaza doar legea supravietuirii. In cazul lor nu vorbim de citostatice scumpe de ultima generatie, ci de cele comune, dar si cele mai eficiente in tratarea acestei boli. Pacientii romani nu primesc citostatice de ultima generatie pentru ca sunt prea scumpe, iar cele ieftine au disparut de pe piata pentru ca distribuitorii nu mai sunt interesati sa le aduca. Mai trist e ca fiecare medic actiuneaza cum crede el ca e mai bine. Trimit memorii si se aleg doar cu numere de inregistrare.
Asta e situatia: circuitele intepetite. Mii de cereri ajung in minister, dar nu si pe biroul care trebuie. Iar dovada o gasim in biroul directorului Institutului Fundeni. De la inceputul anului si pana acum a trimis mai multe cereri pentru ca bolnavii sa nu moara in asteptarea tratamentului. Cand medicul constata lipsa unui citostatic trimite cerere catre farmacia spitalului de unde pleaca mai departe o solicitare catre conducerea unitatii. Nestiind foarte clar cui sa se adreseze, directorul trimite solicitarea catre mai multe directii din minister: cea farmaceutica sau cea de achizitii. De aici, teoretic, solicitarea ar trebui sa plece catre Unifarm.
Compania Unifarm apartine statului si are ca principal obiect de activitate asigurarea reţelei sanitare cu medicamente, produse farmaceutice şi parafarmaceutice, produse tehnico-medicale, aparatura şi echipamente sanitare, seruri şi vaccinuri, reactivi şi cu alte produse din producţia interna proprie şi din import. Isi respecta Unifarm obligatiile din statut? Rapunsul este NU. Am solicitat sa vorbim cu cineva din conducerea acestei institutii insa accesul nu ne-a fost permis. Am incercat sa intelegem de ce Unifarm nu aduce din strainatate citostaticele care lipsesc, insa n-am fost lamuriti. Am trimis o solicitare, care nici pana acum n-a primit raspuns. Conform statutului, Unifarm ar trebui sa ia legatura cu producatori din strainatate si sa aduca medicamentele lipsa in tara. Raspunsul lor e este halucinant: nu se aduc pentru ca plata catre distribuitorii straini trebuie facuta pe loc.
Ministrirul da vina pe directori, iar managerii pe minister care trateaza criza medicamentelor cu indiferenta. Unifarmul n-are bani sa le cumpere, desi prin lege bolnavii au dreptul sa fie tratati gratuit. La ultima criza a citostaticelor, actualul ministru, Vasile Cepoi, pe vremea aceea secretar de stat a fost desemnat sa centralizeze substantele lipsa, asadar acum ar fi trebuit sa aiba solutii pe care le inlocuieste insa cu scuze si motive dand vina pe producatorii care nu-si satisfac interesele comerciale.
Actualul ministru a constat pe cand era doar secretar de stat ca lipsesc 27 de citostatice adica 1 milion 400 de mii de flacoane si pastile. Cezar Irimia este presedintele Asociatiei Bolnavilor de Cancer din Romania si tot el este cel care actualizeaza lista medicamentelor care lipsesc. La randul lui diagnosticat cu cancer, Irimia spune ca asista la tabloul indiferentei autoritatilor de ani de zile. La el ajung multi dintre bolnavii care nu mai stiu incotro s-o apuce cand au nevoie de tratament. Uneori rudele celor decedati ii dau lui medicamentele ca sa ajute alti bolnavi.
Elena, o doamna din Bucuresti diagnosticata cu cancer limfatic in urma cu cinci ani l-a cautat sperand ca va gasi salvarea la el dupa ce a aflat povestea unei paciente careia i-au fost donate medicamentele ramase dupa ce un alt bolnav s-a stins. De cinci luni insa nu mai are cu ce sa se trateze, pentru ca medicamentele au disparut de pe piata.
In strainatate, daca pacientii isi cumpara singuri medicamentele, spitalul le deconteaza tratamentul. La noi autoritatile se bucura sa faca economii pe spatele suferintei lor.
In timp ce noi asteptam sa fim primiti de seful Unifarm, am aflat ca sefa institutiei a fost chemata de urgenta la minister pentru a da explicatii. Cate citostatice s-au adus in cele patru luni de la intocmirea necesarului si cand vor fi aduse restul. In realitate in depozitul Unifarm exista doar doua, iar alte cinci sunt in curs de autorizare sau in negociere cu producatorii. Asadar, din 27 de medicamente, acum doar doua pot fi cerute de spitale. Restul sunt cumparate de bolnavii care aud permanent ca sanatatea e gratuita. Nici un ministru n-a parut sensibilizat de drama lor, in vreme ce banii sanatatii in loc sa-i salveze pe ei se scurg in gauri negre.
27 de citostatice lipsesc de pe piata din Romania, afirma Ministerul Sanatatii. Asociatiile pacientilor dubleaza cifra. Din februarie cand s-au facut aceasta estimare, doar sase substante au fost aduse in tara de statul roman. Ministrul Sanatatii sustine ca aceasta criza e intretinuta si de directorii unitatilor medicale, pentru ca nici unul dintre medicamente aduse n-a fost ridicat de spitalele care le-au cerut. Pe linga fondurile si asa prea mici alocate tratamentelor, in realitate bolanvii de cancer sunt ucisi de ignoranta celor care ar trebui sa-i salveze.
Lipsa acestor citostatice se traduce totusi prin economii de zeci de milioane de lei pentru ministerul sanatatii, dar si in pierderi de vieti omenesti. De exemplu pentru ciclofosfamida unde necesarul e de aprox 130 de mii de flacoane, pacientii platesc peste un milion de euro. Nimeni nu este tras la raspundere, iar solutii de criza se gasesc doar cand cei multi si bolnavi nu mai pot indura.
"Solutia pe care am identificat-o - declara minsitrul Vasile Cepoi - a fost sa fie aduse de Unifarm si Antibiotice Iasi. Am reusit sa realizam lista cu aceste medicamente, iar in momentul de fata cele doua institutii se afla in discutii sa le aduca." Cei din piata de medicamente afirma insa ca Unifarmul nu este pregatit sa faca importuri de citostatice. Dovada ca din punct de vedre al logisticii nu sunt pregatiti sa importe medicamente care au nevoie de conditii speciale de depozitare o reprezinta un paragraf din prevederile bugetare pentru anul 2012 unde scrie clar ca Unifarm are nevoie frigidere noi. A doua solutie inaintata de ministru, Antibiotice Iasi, n-a facut pana acum nici un import desi are infrastructura necesara pentru ca ii lipseste un document ce trebuie eliberat chiar de la ministerul Sanatatii.
Criza citostaticelor scoate la iveala un alt paradox: avem cele mai mici preturi din Europa, dar si cele mai putine medicamente in farmacii.
Asadar, atunci cand un medicament dispare de pe piata, pacientii sunt condamnati la moarte. Statul nu-l deconteaza daca e cumparat de ei din strainatate, dar nici nu-l aduce in farmacii.
Oncologii sunt nevoiti sa le explice pacientilor ca schema de tratament pentru tumorile maligne la gat si creier dar si pentru cancerul testicular nu se mai poate face. Inca din decembrie producatorul japonez al citostaticului a informat autoritatile romane ca va inchide fabrica din Europa si va retrage produsul de pe piata. Mai mult, din ianuarie, stocurile din spitale adica 7.000 de flacoane au fost distruse, pentru ca ramasesera fara autorizatie de punere pe piata. In loc sa se aprovizioneze si sa preintimpine criza, ministerul Sanatatii a asteptat noi oferte din partea altor companii care sint insa mult mai scumpe.
In alte tari, in astfel de situatii, ministerul face importuri de urgenta. In Spania, de exemplu, odata diagnosticat cu cancer, spitalul face demersuri pentru a asigura tratamentul pacientului. Cand medicii spanioli raman fara un citostatic se adreseaza Agentiei Nationale de Medicamente din Spania, subordonata ministerului sanatatii care daca nu-l gaseste in tara face o solicitare si prin Serviciul Strain de Medicamente il aduce in tara.
La noi nimeni nu stie cat se consuma, cati pacienti intra in sistem intr-un an si care este necesarul de care avem nevoie. De aceea nu se pot face estimari, ministerul nu are o vedere de ansamblu asupra nevoilor si nu poate sa prevada in buget sumele necesare. Totul se face dupa ureche si doar in momentul in care medicii sau pacientii isi striga disperarea.
Cazuri punctuale sunt majoritatea copiilor bolnavi de cancer. Sunt 5.000 in toata tara si doar jumatate supravietuiesc maladiei: pentru ca nu sunt diagnosticati la timp, pentru ca nu primesc tratamentul de care au nevoie in cel mai scurt timp. Sunt prea mici ca sa intealga ingnoranta celor ce-ar trebui sa le asigure tratamentul si-si duc boala cu demnitate luptand mai ales ca sa stearga suferinta de pe chipul parintilor lor.
Roxana are puterea azi sa zambeasca dupa ce luni de zile a indurat un tratament extrem de dur pentru cancerul ovarian de care sufera. Totul a inceput intr-o zi cand fetita nu s-a mai putut ridica din pat pentru ca o durea burta. Medicii din orasul lor au bajbait intre mai multe diagnostice pana cand, la Timisoara, mamei i s-a spus cumplitul diagnostic. Au trecut prin momente cumplite. Nu stiau incotro s-o apuce sau cui sa ceara ajutor. Auzisera ca nu se gasesc citostaticele si ca vor fi nevoiti sa le cumpere. Sansa ei a fost sa ajunga in Clinica de Oncopediatrie a spitalului Louis Turcanu. Ca sa-i salveze pe copii si mai ales sa-i fereasca pe parinti de chinul de a-si face rost de tratament medicii cer in permanenta ajutor. De la sponsori sau de la alti medici din strainatate.
Smaranda Arghirescu face membru al Societatii de oncohematologie si la ultima intalnire au decis ca medicii sa faca front comun pentru a-i salva pe acesti copii. A luat decizia de a face o adresa catre Ministerul sanatatii in care solicita aprovizionarea cu aceste medicamente. Adresa circula acum pe la toti medicii oncologi care o vor semna si impreuna vor trage un nou semnal de alarma catre Ministerul Sanatatii intr-o ultima incercare de a atrage atentia ca ii condamna pe bolnavii cu zile. Actualul ministru, Vasile Cepoi, promite ca va rezolva situatia impunand o serie de proceduri: la inceputul fiecarui an, medicii fac necesarul de medicamente pe baza mediei din ultimii cinci ani. Unifarm primeste fonduri ca sa le cumpere, iar spitalele le pot comanda direct de la el.
Un singur pacient a avut curajul sa se revolte, insa i s-a facut dreptate abia dupa ce boala l-a invins. Stefan Panaitescu a aflat ca are cancer in aprilie 2005. A fost operat la spitalul din Oradea unde i s-a recomndat un tratament cu Avastin si Roferon. Initial si-a cumparat singur medicamentele. Cand n-a mai avut bani, a cerut ajutorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate dar a fost refuzat. Disperat, Stefan Panaitescu le-a scris celor de care depindea viata lui: "Va rog sa luati in considerare ca daca imi respingeti cererea, veti fi responsabil din punct de vedere civil si penal pentru moartea mea. Directorul Directiei de Sanatate Publica Bihor mi-a confirmat ca mi-ati respins cererea . Acest lucru dovedeste clar ca va faceti vinovati. " In acelasi an Stefan Panaitescu a dat in judecata casa de asigurari. Voia sa i se dea toti banii cheltuiti de el pe doctorii. Apoi s-a adresat si la CEDO pentru a-si castiga dreptul. Omul s-a tratat in Germania, spun cei de la casa de asigurari de sanatate, si ca atare statul roman nu ar avea nicio obligatie sa-l ajute financiar. Asa ca functionarii nu au dat curs deciziei instantei. In acest timp, starea de sanatate a barbatul in varsta de 62 de ani s-a agravat. Chiar si asa nu s-a lasat si s-a plans la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. A vrut sa afle si magistratii straini ca el primeste doar vitamine si saruri desi are cancer. N-a mai apucat finalul procesului. Dar iata ca acum CEDO le-a dat castig de cauza urmasilor lui care vor primi 20 de mii de euro.
Si ca el ar trebui sa procedeze zecile de mii de pacienti romani. Ei pot cere instantelor sa oblige ministerul sa le deconteze medicamente cumparate cu bani grei din stainantate. Satui sa mai indure aceste lipsuri medicii parasesc unul cate unul sistemul.
S-au investit milioane de euro in aparate second hand, care acum nu functioneaza sau care zac parasite in subsoluri. Asta in timp ce bolnavii, satui sa-si mai ceara drepturile, astepta ajutor doar de la Dumnezeu.
Unifarm n-are fonduri alocate, in minister nu exista proceduri clare dupa care managerii de spital sa functioneze si in felul acesta cei care gresesc sa fie trasi la raspundere. Medicii nu solicita medicamente, iar cei care o fac nu se aleg cu nimic, pentru ca cererile lor raman blocate in minister.
E nevoie de organizare, comunicare si reguli clare dar mai ales e nevoie ca toti cei in mainile carora stau vietile bolnavilor sa aiba constiinta si sa inteleaga ca deciziile lor proaste se traduc in pierderi vieti omenesti.
Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea "România, te iubesc!", din 20 mai 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
