Optiunea pentru un aranjament de muzica asa-zicand clasica performat in fata a 2,5 milioane de oameni ar putea parea ciudata. Acel Obama care intra, asemenea boxerilor sau luptatorilor de K1, in pasi de dans la talkshowurile TV din campania electorala ar fi fost predispus, mai degraba, la un rock sau, macar, gospel remixat pentru cluburi. Dar nu! Vreo cinci minute, lungi precum cinci zile de post, multimea a fost delectata cu/de un clarinetist, un violonist, o pianista si un, cred, violoncelist. Poftim de mai intelege ceva!
…Ba nu, nu-i asa! Erau multe de inteles: aranjamentul era semnat de John Williams (de 45 de ori nominalizat la Oscar si de 5 ori castigator, prima oara laureat in 1967, pentru muzica din Valea Papusilor), clarinetistul era afroamerican (Anthony McGill, solist al Metropolitan Opera Orchestra din New York, dar originar din Chicago, oras legat de cariera lui Obama), violonistul era israelian (marele, fabulosul Itzhak Perlman), pianista era latino (Gabriela Montero din Venezuela), iar violoncelistul era asiatic (Yo-Yo Ma, considerat cel mai mare interpret contemporan al acestui instrument). Un veritabil cocktail de rase, o imagine vie a curcubeului demografic american, la randul lui insusi Obama avand legaturi de sange sau, macar, afective cu Kenya, Hawaii, Indonezia, Illinois etc.
Mi-am reamintit acest episod muzical, citind, pe www.theatlanticcom, The End of White America?, semnat de… Hua Hsu (un nume relativ asemanator cu Yo-Yo Ma). In consideratiile sale, acesta pleaca de la o replica din Marele Gatsby, unde deja se facea, voit eronat (titlul si numele autorului), referire la un volum din 1920 – The Rising Tide of Color Against White World-Supremacy, de Lothrop Stoddard. Pleaca de la Scott Fitzgerald, dar ajunge la un raport din 2008 al US Census Bureau, in care se afirma ca, in 2042, rasa alba nu va mai fi majoritara in Statele Unite, fiind depasita de afroamericani, hispanici si asiatici luati la un loc. Practic, copiii nascuti dupa 2023, vor face parte la majorat din prima generatie care nu mai e majoritar alba. Evident, casatoriile interrasiale complica situatia: metisajele multiple rezultate sunt destul de greu de procesat, atat la nivel statistic, cat si la cel al subconstientului colectiv. In primul rand, spre deosebire de valurile de imigranti noncaucazieni din trecut, nu se va mai pune problema integrarii si asimilarii asa cum se punea odinioara, cand cei mai multi nou-veniti se straduiau sa semene cat mai mult, din toate punctele de vedere, cu localnicii albi. De-acum inainte, daca vii in tara lui Obama, de ce sa vrei sa semeni cu John McCain?!?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
