Ziarul de Duminică

Brasardele negre ale libertatii de expresie

Brasardele negre ale libertatii de expresie

Mary Beth pe vremea protestului cu brasarda neagra...

18.04.2008, 20:09 34

Aparat cu strasnicie de catre Primul Amendament din Constitutia americana, dreptul la libera exprimare a cunoscut o istorie tumultuoasa, multe dintre articolele de lege pe care se intemeiaza chiar jurisdictia romana in domeniu gasindu-si originea in cazuri clasice americane, deci intr-o tara in care dreptul se intemeiaza pe precedentul judiciar.

"Cautarea adevarului pe piata libera a ideilor" este filozofia dupa care se ghideaza libertatea de exprimare americana. In lumina acestei filozofii, orice cetatean de rand are aceleasi drepturi la libera exprimare precum cel mai influent ziar. Dar nu a fost intotdeauna asa. Doua spete stau la baza judecarii cazurilor de conflict intre autoritati si libera dezbatere publica. Ambele au fost prilejuite de Razboiul din Vietnam. Inainte de uriasul scandal cunoscut sub numele de "Documentele Pentagonului", in care un ziar (New York Times) castiga procesul contra guvernului, desi publicase un studiu al unui fost functionar guvernamental cu amanunte jenante despre deciziile privind Vietnamul, a existat un alt caz, aparent o controversa marunta, care a intors America pe dos.
In 1965, cinci elevi ai unui gimnaziu din Iowa sunt exmatriculati pentru ca s-au prezentat la scoala purtand brasarde negre la brat in semn de protest fata de razboiul din Vietnam. Lumea s-a inflamat pe loc, mai ales ca gestul venise in plina controversa privind acest razboi, in care populatia Americii nu mai credea deloc in oportunitatea lui. Liderul elevilor era o fetita de 13 ani, Mary Beth Tinker, din Des Moines, Iowa, care il auzise pe senatorul Robert F. Kennedy sugerandu-le americanilor sa poarte brasarde negre in semn de protest fata de razboi, vizand in principal o incetare a focului in preajma Craciunului. Mary Beth a decis ca ea si cativa prieteni de la diferite scoli sa poarte brasarde cand vor merge la ore, desi consiliul scolii luase hotararea ca elevii care le poarta sa fie exmatriculati, fiind considerati "elemente negative". Asadar, Mary Beth si prietenii ei stiau ce risca, dar au decis ferm sa mearga la scoala purtand aceste insemne ale protestului, ceea ce s-a si intamplat pe 16 decembrie 1965. A fost scoasa dintr-o ora de algebra de profesorul care ii anuntase in mod expres cu cateva zile inainte ca va propune spre exmatriculare pe oricine indrazneste sa vina la ora lui cu banda neagra la umar.
Trebuie spus ca Mary Beth nu provenea dintr-o familie oarecare. Parintii ei faceau politica, iar ea era o fetita foarte educata si buna la invatatura. A fost intrebata apoi, ani in sir, daca parintii ei au influentat-o in legatura cu opiniile despre razboi. A sustinut de fiecare data ca parintii ei doar au ajutat-o sa vada toate laturile problemei, dar ca alegerea a fost a ei. Imediat dupa incident, Mary Beth si prietenii ei, exmatriculati de asemenea, au intentat o actiune judecatoreasca, sustinand ca pedepsirea lor insemna o incalcare a Primului Amendament care garanta "libertatea cuvantului". La prima instanta, copiii au pierdut procesul, judecatorul motivand ca masura luata de catre conducerea scolii contra brasardelor fusese corecta, pentru a preveni dezordinea intr-un mediu scolar.
La trei ani dupa ce elevii fusesera exmatriculati, procesul a fost preluat de catre Curtea Suprema a Statelor Unite, cel mai inalt for american. Acolo, judecatorul a spus ca "nici elevii si nici profesorii nu isi lasa drepturile constitutionale la poarta scolii" si le-a dat castig de cauza elevilor. Intr-o argumentare judicioasa, Curtea a considerat ca "autoritatile scolare au vrut sa-i pedepseasca pe elevi pentru exprimarea silentioasa, pasiva a unei opinii, neinsotita de nici o dezordine sau tulburare. Orice abatere de la inregimentarea absoluta poate cauza probleme. Orice deviere de la opinia majoritatii poate inspira teama. Orice cuvinte - rostite in clasa, in sala de mese sau in campus - care difera de parerile unei alte persoane pot provoca o cearta sau cauza dezordine. Dar Constitutia noastra spune ca trebuie sa ne asumam acest risc, iar istoria noastra spune ca acest tip de libertate primejdioasa - acest tip de deschidere - este cel care sta la baza fortei noastre nationale, a independentei si robustetii americanilor ce cresc si traiesc in aceasta societate relativ ingaduitoare, deseori inclinata spre controversa".
Considerati prea tineri pentru a putea fi luati in serios, prea tineri pentru a avea o opinie, oricare, elevii care isi exprimasera pasnic un punct de vedere sunt aparati de Curtea Suprema cu urmatoarele cuvinte: "In sistemul nostru, elevii nu pot fi priviti ca niste recipienti cu circuit inchis a doar ceea ce vrea statul sa comunice. Ei nu pot fi constransi sa exprime numai sentimentele oficial aprobate. Elevii au dreptul la libertatea de a-si exprima parerile".
Oricat ar parea de incredibil, acesti cinci copii americani au creat una dintre cele mai aprinse controverse din istoria Statelor Unite, iar in batalia lor cu autoritatile scolare, li s-au garantat aceleasi drepturi ca si ziarelor Washington Post si New York Times atunci cand guvernul federal a incercat sa impiedice publicarea studiului secret cu "Documentele Pentagonului".


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO