Aniversarea, in 2006, a 50 de ani de la moartea lui Bertolt Brecht pune din nou sub lupa personalitatea acestuia. Candva aclamat, cunoscut, inaintea lui Brigitte Bardot, ca BB, Brecht este astazi sever amendat chiar de catre unii dintre entuziastii de odinioara. Astfel, John Fuegi, fondatorul Societatii Internationale Brecht, s-a retras din randurile acesteia, pentru a-si scrie volumele severe Brecht and Company, Viata si minciunile lui Bertolt Brecht, BB sau haosul organizat. Estetica lui Brecht este prezentata ca depasita, creatia, acuzata de plagiat, iar autorul, stigmatizat ca un colaborationist al regimului autoritar din RDG.
Dar Brecht a fost mereu "sub lupa". In Germania Republicii de la Weimar era atent monitorizat de national-socialisti; in timpul calatoriei la Moscova, de nomenclaturisti; in exilul american, de maccarthisti. Revenit, in 1948, in Germania de Est, regimul comunist il pune, la randul sau, sub atenta observatie. Brecht nu s-a supus chiar pe degeaba ingerintelor autoritatii-marioneta a Moscovei. I s-a oferit un teatru solid subventionat, Berliner Ensemble, in care sa se desfasoare in voie. Turneele ansamblului la Paris cu Mutter Courage (1954) si Cercul de creta caucazian (1955) au facut valva si i-au adus consacrarea suprema. Ca de obicei, triumful absolut anunta caderea in desuetudine. Dupa cativa ani, absurdul va submina "didacticul", iar Ionescu il va detrona pe Brecht.
Scriitorul Jacques-Pierre Amette a castigat, in 2003, premiul Goncourt pentru romanul Amanta lui Brecht, in care imagineaza o intriga plauzibila. Serviciile secrete Stasi il pun sub observatie pe Brecht, furnizandu-i o amanta in persoana unei actrite cu trecut nazist. Pentru a-si putea continua cariera, Maria Eich devine informatoare. Actiunea se desfasoara pe doua planuri: relatia dintre actrita, Brecht si mediul sau, pe de o parte, si aceea dintre informatoare si securistul Hans Trow, pe de alta. Literar vorbind, a doua este mai reusita. Intre tanara femeie si severul ei cerber se dezvolta un sentiment tandru, constiincios inabusit de cel din urma. Infiriparea, constientizarea si reprimarea sunt prezentate cu arta. In schimb, influenta intelectuala pe care o exercita scriitorul asupra femeii este mai curand enuntata decat redata. Brecht al lui Amette este o figura palida, construita din declaratii, nu din carne si sange. Aceasta nu inseamna ca reflectiile lui, imaginate de Amette, nu sunt interesante. In timpul repetitiilor cu Antigona, Brecht ii cere amantei sale sa fie, ca protagonista, "usoara, cat mai usoara, precum fumul unei tigari". Majoritatea oamenilor, spune el, nu constientizeaza efectele pe care arta le poate avea asupra lor. Spectacolul aduce cu sine o imagine a lumii, o idee despre ea, iar daca nu ai atentia treaza, aceasta idee nu va lasa pe nimeni intact, nici chiar pe actori. Arta, daca nu e inteleasa, degradeaza. De mare finete este metafora folosita de Amette pentru a-l explica pe Brecht: "Brecht este o insula inconjurata de ierburi, de trestii, de arbori, care formeaza esenta unui vis caruia n-a vrut nicicand sa-i dea prea multa atentie". Brecht simte ca lectiile sale dramatice au mai putin impact asupra publicului decat au avut a??teatrul de strada" al nazistilor sau spectacolele comerciale ale americanilor. "Brecht stia din experienta lui müncheneza cat erau de eficace dramaturgia, teatralitatea nazista, cu retragerile cu torte, discursurile bombastice, defilarile somptuoase, cantecele, drapelele. (...) Mizanscena entuziasma poporul, iar Hitler fusese un mai bun regizor decat el". Brecht pastra amintiri amare si din America, unde n-avusese succes. Teatrul lui ar fi trebuit sa inlocuiasca atat dramaturgia fascist-wagneriana, cat si iluzia hollywoodiana. De aceea, propune partidului organizarea unor mari sarbatori carnavalesti, de masa. Ludicul este insa respins ferm de putere. Lui Brecht nu-i mai ramane decat sa accepte compromisul avantajos, de care se defula numindu-i pe Walter Ulbricht si mai-marii din partid "o banda de versatili, de superficiali si de vanitosi". Revolta din 1953 a fost momentul acut pentru constiinta lui Brecht. A scris o scrisoare de adeziune la decizia de reprimare dura. Se spune, insa, ca ea continea si un fragment care n-a fost facut public. "Cand poporul se revolta impotriva conducatorilor sai, iar dreptatea este de partea acestora din urma, nu ne mai ramane decat un singur lucru: sa schimbam poporul cu un altul".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
