Fara indoiala ca, pentru publicul francez, una dintre cele mai spectaculoase prezente romanesti la Salonul cartii de la Paris (despre care am relatat in ZD saptamana trecuta) a constituit-o seria "Las Roumains de Paris" coordonata de Basarab Nicolescu la editura OXUS. Cand am mai avut noi ocazia sa completam pe acelasi raft carti in franceza despre Eliade si Cioran, Brancusi, Fondane, Victor Brauner, Gherasim Luca, Claude Sernet? Si cine s-ar fi gasit , la Bucuresti, sa faca o carte de anvergura documentara, de acribia si magnetismul celei realizate de Jean-Yves Conrad?
Egocentrist etans, orgolios ca Macedonski, vampirizandu-si logoreic interlocutorii, Jean Yves Conrad dispune din plin de nervul cercetarii. Isi devora cu un soi ciudat de patima rece, de afectiune sever cenzurata, subiectul, fara urma de ipocrizie si protocol ieftin, acordand atentie exact si fara discriminare unei scale uman-valorice aproape ametitoare, ce marge de la Bibesti la Alice Cocea, de la Yonnel, de Max si Traian Vuia la Nicolae Paulescu, de la Cioran, Ionesco si Eliade la Tzara si Dora d'' Istria, de la Constantin Levaditi si Matila Ghyka la George Enescu, Anna de Noailles si Maria Ventura. Omul care a propus mai demult autoritatilor pariziene sa boteze "Nicolae Titulescu" una dintre marile artere ale capitalei Frantei isi dedica lucrarea: "Aux Roumaines et aux Roumains, vivants ou decedes, qu''ils soient venus de la Roumanie actuelle, de Bassarabie ou de Bucovine, de Serbie ou de Hongrie, des montagnes du Pinde, qui ont imprime et impriment encore de leur esprit eclaire la vie de notre capitale. Aux amoreux de la culture roumaine dans mon pays de naissance, pour qu''ils decouvrent les ecrivains, les acteurs, les chanteurs, les musiciens, les peintres, les sculpteurs, les scientifiques et les hommes politiques de mon coeur".
Alaturi de invidiabila capacitate de cuprindere, principala calitate a stilului lui Conrad este palpitul sangvin din textura paginii. Nimic nu este glacial si didactic aici, nimic nu suna gol, propagandistic sau mercantil, totul musteste, cheama, indeamna, sugereaza, face prieteneste cu ochiul. Si totul cu o cat se poate de eficienta economie de mijloace (am inteles ca, initial, lucrarea era de doua, trei ori mai mare).
Deja in prima nota a primei pagini se deschide "canonada" detaliilor incitante: putina lume stie ca Sainte-Genevieve veillant sur Paris, opera lui Puvis de Chavannes aflata la Lyon, imortalizata pe zidurile Panteonului, nu era alta decat Maria Cantacuzino, "la jeune Moldave que le peintre epousa par la suite". Iar astfel de informatii - depotriva captivante pentru francezi ca si pentru turistul roman - nu sunt putine: prima femeie care a primit doctoratul la Sorbona , in 1980, era Sarmiza Bilcescu, cu o teza despre conditia legala a mamei in dreptul roman si cel francez; Mircea Eliade a fost membru activ in consiliul parohial al bisericii romanilor de pe rue Jean-de-Beauvais intre 1952-1955; la nr. 3 in Place de la Sorbone, unde era Biblioteca romana din Paris, fondata in 1846, avea sa citeasca Baudelaire, in 1857, din Florile raului; de rue d''Ulm, la Ecole Normale Superieure, se leaga numele lui Paul Celan, Nicolae Condeescu, Pompiliu Eliade, Ion Antoniu, Dumitru Dumitrescu, iar putin mai incolo, la Ecole nationale superieure des arts decoratifs, Etienne Hajdu, urmat, la Institutul Curie, de Stefan Procopiu, cel care "a descoperit momentul magnetic al electronului in 1912, descoperire care i-a adus lui Niels Bohr premiul Nobel", Stefania Maracineanu, care a descoperit radioactivitatea artificiala in 1924 ("fapt recunoscut zece ani mai tarziu de profesorul ei, Curie") sau Alexandru Proca, alt specialist in radioactivitate; pe rue Veneau, 31, la Hotel de Suede, camera 17, s-a oficiat casatoria lui Mircea Eliade cu Christinel, la 9 ianuarie 1950, nasi fiind Sibylle Cottescu si Emil Cioran; legatura dintre Aristide Blank si Compania aeriana franco-romana, in oct. 1919, societate infiintata la initiativa lui Titulescu (v. pp. 165 si 264); cum a locuit in 1930 Drieu La Rochelle in apartamantul lui Antoine Bibesco si cum si-a amenajat printesa Bibesco - pe atunci "amante du prince de Beauvau-Craon" - un apartament intr-un hotel de pe Quai d'' Orleans (p.190 s.u.); istoria strazii Bucharest, situata intre strazile Amsterdam, Moscou si Leningrad, p. 201; cum i-a construit arhitectul vienez Adolf Loos o casa lui Tristan Tzara; Henri Negresco, creatorul celebrului hotel omonim de la Nisa, pe Promenade des Anglais, a condus si restaurantul Casino d'' Enghien pe 1, av. de la Ceinture; n-am stiut ca Idel Ianchelevici, autorul statuii "Impatience d''avenir", Maisons-Laffitte, s-a nascut nu departe de Husi la Leova (a murit in 1994), dupa cum e semnificativ sa afli ca-n cimitirul Thiais, sub numele lui Paul Celan, scrie "poete autrichien", la lista cu personalitatile inhumate acolo. Si cand vizitezi cimitirul Montparnasse, cu ochii dupa Cioran si Ionesco, ghidul lui Conrad iti este sfetnic util; in fine, Conrad stie sa puna accentele potrivite inclusiv pe zonele cele mai delicate, cum este cazul evreilor romani, "ces etres d'' exception par leur attachement visceral au pays qui les vit naitre..."
In totul o carte cu viitor.
*) Jean-Yves Conrad, Roumanie capitale... Paris. Guide des promenades insolites sur les traces des Roumains celebres de Paris, ed. Oxus, Paris, 2003, 415 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
