In Romania interbelica, potrivit scriitorului Radu Cosmin, Parlamentul se transformase intr-un "fel de balci urias cu strigate de saltimbanci, cu injuraturi de surugii si birjari, cu batai de slugi si cetateni prea cheflii, cu amenintari de pumni si bastoane spre banca ministeriala si cu secretiuni de glande salivare aruncate in semn de dispret in locul pugilatelor zilnice!". Se traia intr-o inversare de valori neingaduita in vremuri trecute. "Indivizi pe care odinioara nici copisti nu i-ar fi pus, azi ii vezi in Parlament sau secretari de stat si directori de ministere, sau prefecti prin provinciile noi sau vechi." Iar printre acestia, "priveste ce mutre suspecte au unii! Fosti misiti, imbogatiti de razboi, agenti electorali si diversi tipi care in viata lor n-au calcat intr-o casa boiereasca mai de seama, necum in Palatul Regal! ~stia sunt in stare sa fure sticla cu sampanie si sa se strecoare cu ea afara!".
Cu si fara acestia, "viata isi desfasura, in Bucurestii-Babylon, tumultul ei animalic: restaurante, curse, sosea, rendez vous-uri, sampanie, actiuni, bursa, valuta, scandaluri parlamentare, jaf negustoresc, afaceri, chambres-separees-uri, escrocherii, jazz-band, foxtrot, adultere, imbogatire, automobile, accidente, spargeri, furturi, asasinate, incendii si eterne musamale. (...) Nicicand Bucurestii nu vazusera atatea talharii si asasinate. Trecatori pasnici fusesera atacati si jefuiti chiar pe strazile principale din centrul orasului. Unii erau ucisi si aruncati in Dambovita. Bisericile erau sparte si pradate. Ziua si noaptea se dadeau lupte cu focuri de arma intre talhari si politie".
Pe marile bulevarde, treceau "legiuni intregi de fetiscane, de dactilografe, de slujbase pe la autoritati, de incepatoare in arta vietii si in misterele Caii Victoriei, de cuconite din provincie sau rafinate bucurestence in iluzorie imbracaminte si cu asasine surasuri" pe cand consumatorii fideli ai acestor placeri sedeau la mesele restaurantelor cu terase intinse pe trotuar si isi "aratau pantoful ros american a o mie de lei perechea si ciorapul straveziu cusut cu matase, sau modernul ciorap alb".
Mai exista si un alt Bucuresti care avea propria alergare, dar pe un altfel de ritm: acela al supravietuirii. Nu departe de centrul orasului, se aflau "vetrele sarace" unde "in atelierele istovitoare, in birourile inecate in praf, in caminele micilor slujbasi muritori de foame, in cuiburile modestelor menaje unde lipsa taie pe buze cuvantul dragostei ca sa-l schimbe in ocara sau blestem, acolo unde cuvantul inimii e lacrima si cantecul buzelor geamat, acolo unde cei invinsi mor privind cu ochii belsugul imbuibatilor, acolo, istoviti de puteri, urlau Tantal si Sisif!".
Urletul lor era precum o sfasiere ragusita, coplesita de vanzoleala generala pentru un ghiseft, o capatuiala de zile mari sau o mica si indelungata, bine-venita sinecura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
