În urmă cu două luni a fost lansat volumul „Bucureştiul lui Mircea Eliade”, de Andreea Răsuceanu*). Într-un interviu publicat în preajma evenimentului, Andreea Răsuceanu spunea: „S-a vorbit în multe rânduri despre mitologia bucureşteană instituită de proza lui Mircea Eliade, care oferă probabil cea mai completă imagine a oraşului din literatura română, în dubla sa dimensiune: capitală străbătută de semnele modernităţii, a vitezei şi reclamelor strălucitoare (precum, îndeobşte, în romanele realist-psihologice) şi oraş aproape patriarhal, cu reminiscenţe din La Belle Epoque, al mahalalelor şi semnelor călăuzitoare care alcătuiesc, prin labirintul urban, un traseu misterios. Bucureştiul joacă, în literatura lui Mircea Eliade, un rol central, devenind aproape un personaj, atât în romanele realiste, cât şi în proza fantastică, iar reconstituirea spaţiului bucureştean, real şi ficţional, îi poate oferi cititorului posibilitatea unei incursiuni inedite în labirintul prozei eliadeşti.” De la aceste mitologii pleacă autoarea în cartea sa.
„Cartea de faţă – a spus prefaţatorul, scriitorul Sorin Alexandrescu – ne arată cât de fecundă se dovedeşte încă literatura lui Mircea Eliade, când abordarea ei se face altfel decât prin impresionismele şi repetiţiile în care excelează zisa critică tradiţională. Abia aşa înţelegem că o critică literară românească poate fi la fel de consistentă precum cea a lui Hillis Miller ori a lui Moretti, despre Dos Passos, ori a lui Bourdieu despre Flaubert. Îi urez Andreei Răsuceanu bun venit în prim-planul criticii tinere, europene”.
Andreea Răsuceanu este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, cu lucrarea „Mahalaua Mântulesei, drumul către modernitate” (2009). A publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste diverse – Viaţa Românească, România literară, Observator cultural, Bucureştiul Cultural, Idei în dialog, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză şi prefeţe. Prima ei carte, „Cele două Mântulese” (Editura Vremea, 2009), este o incursiune în istoria străzii Mântuleasa, bazată pe documente de epocă, în încercarea de a descoperi sursele mitologiei bucureştene valorificate în ficţiune de Mircea Eliade. A fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la marile premii Prometheus, secţiunea Opera Prima. „Bucureştiul lui Mircea Eliade” are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010 - 2013 la CESI şi Université Sorbonne Nouvelle Paris 3 (programul „Vers une géographie littéraire”).
Întrebată în ce măsură „Bucureştiul lui Eliade mai poate fi descoperit astăzi, în Bucureştiul anului 2013?”, Andreea Răsuceanu a declarat: „Dacă vorbim deci despre Bucureştiul real, despre geografia obiectivă a anumitor secvenţe urbane exploatate literar de Mircea Eliade, acesta m-a preocupat mai ales în prima mea carte, «Cele două Mântulese», unde am căutat sursele mitologiei bucureştene instituite de Mircea Eliade, încercând să recuperez, pe urmele documentelor de arhivă, elemente legate de istoria străzii Mântuleasa şi să le confrunt cu corespondentul lor ficţional. De data aceasta am pornit invers, dinspre ficţiune spre realitate, scopul demersului meu fiind o cartografiere cât mai completă a unui Bucureşti denumit, pe rând, mitic, fabulos, magic, dar a cărui imagine era fragmentară, poate insuficient precizată până acum. Astfel s-a adăugat bine-cunoscutei imagini a Bucureştiului magic din «Pe strada Mântuleasa», «În curte la Dionis», «Uniforme de general» ş.a. o alta, a unui Bucureşti violent, minat de tensiuni sociale şi politice, prezentă mai ales în romanele proiectatei trilogii generaţioniste, dar şi un Bucureşti marginal, periferic, care se deschide spre un peisaj non-urban, spre necuprins, spre un dincolo neliniştitor. Am încercat, de fapt, în carte, să mă apropii dintr-o altă perspectivă de proza lui Mircea Eliade, şi am descoperit în disciplina geografiei literare un teren fecund şi un instrumentar util pentru ceea ce mi-am propus. M-au ajutat mult şi demersurile unor teoreticieni şi critici preocupaţi de subiect în acest moment – precum prof. Michel Collot, de la Sorbonne nouvelle-Paris 3, unde am beneficiat de două stagii de cercetare, în cadrul seminarului Vers une géographie littéraire, în 2011 şi 2012, dar şi prof. Barbara Piatti, de la Institutul de Cartografie de la Zürich, care mi-a pus la dispoziţie documentaţia proiectului la care lucrează de câţiva ani alături de o echipă de cercetători europeni, un atlas interactiv al literaturii europene, sau Franco Moretti, Marc Brosseau, Bernard Westphal etc, pe care i-am cunoscut fie direct, în cadrul unor conferinţe sau întâlniri academice, fie prin intermediul cărţilor lor.”
De ce socotim această carte un eveniment editorial? În primul rând pentru că se ocupă dintr-un unghi total inedit de opera unui mare scriitor. În al doilea rând, Bucureştii interbelici capătă o viaţă neaşteptată, dacă e să amintitm doar odiseea tramvaiului 14. În al treilea rând, autoarea mărturiseşte că şi-a propus – şi a şi reuşit – „să descopere ce anume a făcut ca anumite zone bucureştene să capete acea «aură» de mister care supravieţuieşte şi astăzi.” În sfârşit, altă intenţie mărturisită – şi din nou reuşită – să retrezească interesul pentru geografia „vie” a oraşului, consemnată în documente şi în memoria fiecăruia în egală măsură; dar şi pentru recitirea operei lui Mircea Eliade.
*) Andreea Răsuceanu - Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Prefaţă de Sorin Alexandrescu. Editura Humanitas
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
