Una peste alta, editorul si-a acoperit investitia si s-a declarat atat de multumit, incat i-a spus lui Kennedy ca "vrea un roman similar in fiecare an".
Dupa iesirea pe piata americana a inca unui thriller, croit la fel, dar facut dintr-un material mai rezistent la intemperii (The Job, care descrie aventurile unui personaj lucrat cu maiestrie, neobisnuit pentru genul de actiune in care este plasat, Ned Allen) - aceeasi reactie entuziasta a criticii, dar si aceleasi mediocre vanzari. Douglas se straduieste sa-si promoveze cat mai bine cartea, face multe calatorii prin tara, dar la fiecare intalnire cu cititorii nu are parte decat de prezenta adormita a patru-cinci oameni. Dupa asta, in lumea editoriala a inceput sa circule pe seama sa un avertisment (Fiti prudenti cu Kennedy!) care i-a retezat, practic, orice sansa de a mai publica la el acasa. Hotarat sa-si schimbe radical destinul literar, ia decizia sa nu mai scrie aceeasi carte, iar si iar, si se apuca de un roman politist care are drept tema maccarthysmul, ale carui consecinte devastatoare sunt suportate de o femeie, in pielea careia autorul se pune cu strasnica pricepere. Desi a fost o modificare riscanta de perspectiva, Kennedy spune despre ea ca "a reprezentat cea mai inteleapta optiune din viata lui". Timp de optsprezece luni nu a facut nimic altceva decat sa scrie, urmarindu-si viziunea cu asiduitatea pe care i-a conferit-o cel mai de seama har al sau: disciplina. Concluzia: niciun editor american nu a vrut sa-i publice noul roman, considerandu-l, in notele justificative expediate autorului, ca fiind prea politic! Editorii europeni, in schimb, se bat pentru carte, ii reconsidera toata productia de pana atunci, il traduc in 17 limbi si il publica si in toate spatiile anglofone posibile. Chiar daca subiectul cartilor sale este, mereu, America (precum la Roth, Bellow, Mailer sau Updike), Kennedy nu are nicio ezitare: "Daca ar fi sa aleg intre succesul in SUA si cel in Europa, l-as alege pe-al doilea". Cu mentiunea ca succesul l-a ales pe el, iar nu invers, probabil ca are dreptate.
Ultima lui carte, cea care l-a facut scriitorul-fetis al Frantei ultimelor luni, se numeste Femeia din arondismentul V, un volum a carui actiune patrunde in orasul din visele tuturor americanilor, Parisul, un volum care, potrivit cronicilor delirant encomiastice din presa literara a Hexagonului, va figura, prin multe pagini ale sale, in toate antologiile serioase dedicate Orasului lumina. Amuzant este ca orasul dinlauntru este cel mai sumbru, cosmaresc, crepuscular si anxios Paris imaginabil, o urbe a intersectiilor etnice si al mentalitatilor de bas fonds, un oras pe Kennedy il cunoaste temeinic, cu nuante de mare subtilitate, pentru ca are aici, de cativa ani buni, un pied ? terre. Situat la limita dintre nebunie si paranormal, Femeia din... este expresia desavarsita a aspiratiilor romanesti ale lui Kennedy: "o carte serioasa, dar usor de citit (ceea ce, zice el, nu-i deloc o contradictie), capabila sa-l indemne pe cititor sa dea pagina cu sufletul la gura".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
