Oglinda se numeste faptuirea plastica a Marianei Gordan, compusa din aproape o suta de eseuri portretistice, destinate unor spatii de expunere deschise din Venetia (suita de bronzuri si teracote policrome: Bambini di Rivello - portrete de copii) si din Londra (serie de portrete de oameni simpli, pictate in ulei si pastel - Portret of a street). Ambele evenimente expozitionale sunt active in cele doua orase europene si in momentul de fata. Artista, formata in mediile universitare de specialitate din tara, traieste si activeaza de mai multi ani in Marea Britanie.
Proiecte ale sale, realizate intre 1984 si 2007, intre care cateva mozaicuri monumentale pentru trei statii ale metroului londonez, basoreliefuri in bronz si compozitii statuare pentru decorarea unor spatii publice ale unor sedii de companii si incinte oficiale (British Telecom, West India Dock Road s.a.), i-au asigurat o oarecare notorietate in cercurile artistice din Albion. Caleidoscopul portretistic al Marianei Gordan este un omagiu inchinat inocentei, frumusetii si demnitatii umane, deslusite in atitudinile, gesturile si formele lor cele mai simple si mai naturale. Nu intamplator, artista a conceput acest proiect, intr-o acceptiune abreviata si la Targu Lapus, in tinutul Maramuresului. De unde si-a si gasit majoritatea modelelor tipologice, folosite in acest "iconostas" sui-generis, ce-si propune sa ilustreze in forme sublimate un spatiu de existenta, de cultura si de spiritualitate de o coplesitoare expresivitate si maiestuoasa eleganta a simplitatii si naturaletei.
Anterior acestei remarcabile demonstratii de arta portretistica, realizata cu mijloace de expresie extrem de simple, concise si precise si cu un instrumentar modest (tempera pe carton sau pe lemn si pastelurile cerate), Mariana Gordan realizase o compozitie picturala de mari dimensiuni, bazata pe arhetipurile picturii taranesti de icoane pe lemn, asa cum au fost ele pastrate de traditia eclesiala din nordul Transilvaniei. Un iconostas, in intelesul nedocmatic al cuvantului, ce sugera, prin expresie picturala, tipologie portretistica, amploare compozitionala si tehnici, formele si spiritul iconografiei taranesti traditionale de la noi. Tripticul astfel conceput, ca o galerie imaginara de sfinti anonimi, premerge seriei portretistice "profane" din Oglinda, dar anticipeaza deschiderea catre interpretarile mai libere, de factura post-moderna, ale diferitelor surse sau modele culturale. De altfel, artista opteaza in conceptele sale plastice spre o abordare, deopotriva lucida si sensibila, a realitatii pe care o transfigureaza, indiferent cu ce materiale lucreaza si in ce forme de expresie le traduce. Pentru ca, marturiseste artista, atat modelajul sculptural, in diverse materiale, cat si mladierea materiei cromatice nu sunt decat alternative ale unui limbaj destinat sa intretina tensiunea comunicarii in efortul artistului de deslusire a sensurilor si palpitului unei realitati, cel mai adesea iluzorii, apartinand misterului inefabil al fiintei noastre launtrice.
Cu toate acestea, in Oglinda Marianei Gordan, imaginea portretistica are o atat de pregnanta concretete figurativa si atata forta expresiva, incat, de dincolo de mreaja desenului (de o remarcabila precizie si eleganta, in firescul ductului si al notatiei spontane) si de exuberanta mozaicului coloristic, admirabil orchestrat in sensibila definire a caracterelor portretizate, ne invadeaza insasi viata, cu toate cutumele si deliciile ei. Din aceasta realitate insufletita artista si-a extras cu iscusinta de psiholog, savant antropolog, dar si confesor-duhovnic, personajele actori, ori "icoane" cu care si-a populat incremenita scena a Oglinzii sale. Granita marturisitoare intre real si miraj, intre universul palpabil si cel inefabil.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
