Cristian Bedivan traieste in forme si imagini precum straja privirii pe meterezele luminii. O existenta atat de delicata aventurii plasmuitoare a mintii si a mainilor nu putea sa nu pacatuiasca sublim in gesticulatia teatrala a magului-povestitor, pentru care unica ratiune de a fi este perpetuarea, in orizontul palpabil al umanitatii, a logicii hegemone a jocului. Adica, a miraculoasei aptitudini a inteligentei creative de a impaca fervoarea senzoriala a simturilor cu mladierea sensibila a imaginatiei. Expozitia de la "Simeza" a lui Bedivan insceneaza cuceritor o asemenea alianta dintre evidenta frivola a materialitatilor puse in opera si consistenta ideatica si parodic grotesc semnificativa a simbolurilor si alegoriilor vizuale modelate.
Un univers de fapturi bizare si hirsute, nascute din desfraul oniric al unei vocatii poetice indestructibile, careia Cristian Bedivan ii este fidel slujitor, ne introduce intr-o lume alternativa, ingenios conceptualizata si reflectata apoi in oglinzile avertizoare (dar si uimite!) ale constiintei. Artistul nu se rezuma doar la a debita, rece si imperturbabil, serii de personaje si creaturi funambulesti ca intr-o arena de circ medieval sau fellinian (tentativa de adecvare postmoderna?), ci supune tot acest flux de viziuni suprareale, ce amintesc uneori de orgia faunistica boschiana, unui scenariu foarte coerent in motivatiile si ordinea secventiala a desfasurarii lui. De aceea, mesajul artistului, aparent gongoric si intrucatva excentric pentru privitorul robotizat al timpurilor noastre, se articuleaza metodic si penetrant sub forma unui discurs moral bine intemeiat si profund in intelesuri, in pofida sarcasmului si a tentei caricaturale in care este creionat.
Iluzia teatrala a conceptului expozitional imaginat de Bedivan la galeria bucuresteana "Simeza" este fara echivoc, de vreme ce intregul spatiu concura la reliefarea unei imagini pluriforme si spectaculare, menita sa iste reactii polemice, ori tensiuni interogative. O astfel de panorama mundi este, totodata, si o provocare culturala. In viziunea autorului ei, nimic din cele ce se petrec in destinul omenirii nu este rupt de facultatea radiografiata a cercetarii carturaresti.
Dincolo de expresia instinctuala a exercitiului plastic propriu-zis, Bedivan exalta misterul intelectual al demersului creativ. Aici se concentreaza in forme sublimate histrionismul artistului. Frenezia lui este temeinic racordata la surse culturale fundamentale. Drept care el este in stare sa reconverteasca mitologii consacrate, modele tabu ale istoriei civilizatiei in proiectii actualizate ale unor adevaruri imuabile.
De aici, fascinatia artistului fata de fantasmatica antropogeneza borgesiana, bine si relativ explicit reprezentata in expozitie - Initiala mancandu-si cartea; Cu totii renastem dintr-o spirala; Cartita lui Borges; Capcana pentru ganduri; Caligrama unui terfelog. Dar si efluviile nostalgic-romantioase, pline de lumina unei candori adolescentine de licean perpetuu, aidoma celor din prozele poematice ale lui Saint ExupÃ?ry (Baobabul, planeta si micul print).
Alteori, creaturile si fantezia lui imagistica refac in cheie post-moderna, plina de umor si verva parodica, un intreg panteon mitologic, cu incarcatura lui de sensuri si dureroase sentinte morale, precum in remarcabilele compozitii ludice: Friza antica cu oameni prea plecati; Caravana de piramide; Minotaurul; Gorgona; Oedip leganand Sfinxul; Pieta; Tristetea scribului fara dictare...
In astfel de creatii, ingenios bricolate ori modelate din materiale usoare si insolite, Bedivan oscileaza intre vocatia sculptorului fauritor de forme si semanatorul de ganduri adancite in brazda cuvintelor.
O face cu verva proteica si virtuoza a unui spirit cellinian, dar intr-o expresie atat de moderna si de insolita, incat un bun prieten comun avea sa-l califice drept "avangardist fara sa-si jigneasca colegii de breasla!" pentru ca opera lui Bedivan deconspira un tip de spiritualitate foarte acut contemporan, inteligent si lucid pana la disolutie. Precum spunea poetul: "Cand ai in fata un artist, descoperi, deodata, cat de umbroasa ti-a devenit privirea si cat de tacute vorbele..." Poetul este Bedivan insusi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
