Mi-am comandat o canapea noua, in set cu doua fotolii. M-am dus la o firma de mobila destul de cunoscuta in targ, mi-am ales modelul si culoarea, am incheiat contractul, am dat avansul de 25% si am asteptat cele 2 saptamani prevazute pana la livrare. Canapeaua trebuia sa soseasca intr-o zi de vineri, transportul la domiciliu fiind inclus in pret.
Restul banilor trebuia achitat cu 2 zile inainte de livrare, adica miercuri.
Tot atunci aveam sa aflu si la ce ora urma sa fie facuta livrarea. Miercuri de dimineata, am fost sunat sa ma prezint cu restul de bani.
- Dar azi nu este miercuri? am intrebat.
- Da, miercuri.
- Si a trecut ziua de azi si nu v-am adus banii?
- Nu, dar stiti, multi renunta la comenzi, dispar, iar noi ramanem cu marfa.
- Da, dar eu nu v-am dat nici un motiv sa credeti ca as renunta si nici nu am depasit termenul. Chiar acum ma duceam la un bancomat sa scot banii. Intr-o jumatate de ora sunt la dumneavoastra.
Asa am si facut. Am ajuns, am platit, mi s-a taiat o noua chitanta, totul era in regula.
- Si stiti cumva la ce ora va avea loc vineri livrarea?
Au facut niste fete lungi, incurcate.
- Stiti, s-ar putea sa nu fie vineri.
- Aha! De ce?
- Pai, depinde la ce ora ajunge in Bucuresti camionul de la fabrica din orasul X. Daca ajunge foarte tarziu noaptea, se amana.
- Nici o problema, e bine si sambata dimineata.
- Sambata si duminica nu se fac livrari, ca nu lucreaza soferul.
- Atunci luni.
- Da, luni sigur.
- Si ma sunati dumneavoastra vineri dimineata sa-mi spuneti daca e vineri sau luni?
- Da, sigur va sunam noi.
Sigur ca vineri dimineata nu m-a sunat nimeni. Am sunat eu.
- Stiti, mai bine o lasam pe luni. Camionul ajunge la depozit abia seara dupa ora sapte.
- Si ma sunati dumneavoastra luni dimineata?
- Da, sigur va sunam noi.
Tocmai ma pregateam sa sun eu luni dimineata cand au sunat ei.
- In legatura cu canapeaua.
- Da, va ascult.
- A venit, e la depozit, cand doriti sa v-o livram?
- Pai, parca azi trebuia, nu?
- Da, dar dimineata, sau dupa-amiaza?
- Cand vreti dumneavoastra.
- Mai bine dupa-amiaza, ca stiti, sunt multe livrari de facut, e si trafic. In jur de ora unu e bine?
- E foarte bine.
- Uitati, va dau numele si numarul de telefon ale soferului, sa-l sunati sa va intelegeti cu el.
Am notat numele - Cornel - si numarul. La 12.30 l-am sunat pe Cornel. Mi-a raspuns chiar el. I-am explicat unde si cum sa ajunga. A zis ca-mi da un bip cand soseste - adica in maximum 30 de minute. A ajuns in 45. Mi-a dat bip. L-am vazut pe geam. Era singur.
- Pai nu mai e nimeni cu dumneavoastra?
- Nu, a zis omul jenat.
- Si cum caram toate astea singuri?
- Pai, fotoliile merg, ca sunt mai usoare, dar cu canapeaua nu stiu cum o sa facem, ca e grea, ca are si extensia aia metalica.
- Pai nu era livrarea la domiciliu inclusa in pret?
- Ba da, dar stiti, canapelele au alt regim, ele vin gata facute, nu se monteaza pe loc.
- Cum adica alt regim, nu e tot mobila?
- Stiti, nu e vina mea...
- Daca as fi stiut, chemam niste prieteni. Asa, ma ajutati dumeavoastra.
- Aoleu, nu, ca eu am de facut cate sapte livrari pe zi si nu vreau sa ajung iar la spital. Ca asa am patit o data, am ajuns la spital intepenit de spate si am dat toata spaga pe care am luat-o in ziua aia ca sa ma faca bine.
Cu chiu, cu vai, l-am convins sa ma ajute cu fotoliile. Dar canapeaua era intr-adevar foarte grea. Nu m-a ajutat decat sa o pun in holul de la intrare. Il durea deja spatele, se tinea de sale. De jena si de graba, a plecat foarte repede. Nici nu am apucat sa-i dau ceva. Canapeaua bloca aproape tot holul. Trebuia sa o urc la etaj, acolo era sufrageria. Singur, mi-era imposibil.
Am chemat 4 prieteni. Ne-am chinuit o jumatate de ora, pentru ca scarile erau foarte inguste. Daca n-am fi scos de pe ea toate pernele si saltelele, n-am fi reusit. La un moment dat, extensia metalica s-a desprins si l-a pocnit pe Dragos in gura. Buza i s-a umflat ca la camila. In fine, am pus canapeaua in sufragerie. Pe urma am constatat ca se ciupise pielea pe partea din spate, asa, o taietura de vreun centimetru. Imposibil sa te superi pe cineva - poate se taiase la transport in duba, poate cand o adusesem pana in hol, poate ca acum cand o urcasem in sufragerie. Oricum avea sa stea cu spatele la perete.
M-am asezat pe ea. Moale, noua, bine facuta. Eram transpirat ca un cal. Si m-am gandit asa, de cate ori si in cate feluri violase contractul firma care-mi vanduse canapeaua. Asta desi eu fusesem un client model, iar ei sunt o firma privata. Pe masura ce ma gandeam mai mult, ma enervam tot mai tare, dar canapeaua cea noua si frumoasa ma cufunda, perversa, tot mai mult in ea, ca o femeie care ma incolacise cu bratele pe la spate sa ma traga la orizontala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
