Afirmată in anii '80, Ioana Ieronim şi-a construit un traseuliterar pe cont propriu. Critica a avut numai cuvinte de laudăatunci când a scris despre cărţile ei, observând mai multindividualitatea stilistică şi mai puţin eventualele afiliaţii.Vorbim aici despre o poetă cu succes de critică si care semneazănumeroase volume de poezie, dar fără un ecou vizibil in topurilepreferinţelor cititorilor români.
Aşadar, să incepem cu inceputul: cine e Ioana Ieronim şi caresunt cărţile sale? Paul Cernat - prefaţatorul volumului Triumfulpaparudei, reeditat in colecţia de "Opere definitive" de laEditura Vinea - o descrie astfel: "Foarte prezentă după 1990 inmediile culturale din străinătate, indeosebi in cele germane şianglo-saxone (a lucrat o vreme şi ca ataşat la ambasada română dinSUA), Ioana Ieronim pare o poetă «pentru export» neasimilată cuadevărat de receptarea critică autohtonă. Si asta deşi cărţile i-aufost intâmpinate mai mereu favorabil." De fapt, cred că vinaacestei asimilări incomplete nu ii revine criticii, care i-aintâmpinat cum se cuvine scrierile, ci publicul românesc a fost celcare i-a primit poezia intr-un mod mai degrabă pasiv decâtentuziast. Volumele Vară timpurie (1979), Proiect demitologie (1981), Cortina (1983), Poeme (1986),Lunidimineaţa (1987), Eglogă (1984),Triumful paparudei (1992) ş.a. sunt tot atâtea locuri incare poezia autentică se cere descoperitǎ.
Reeditarea celor mai rezistente poeme din volumele IoaneiIeronim inseamnă, in fond, plasarea in prim-plan al unei poete caremerită toată atenţia. Triumful paparudei din 2009 rezumăintregul parcurs literar din spaţiul românesc al autoarei, afişânddiferitele vârste ale poeziei ei. Evoluţia expresiei poetice aIoanei Ieronim merge dinspre abstractul celest, pe care ilanalizează in tonuri grave in volumul de debut (Varătimpurie), spre intrupări sau sugestii mitologice (Proiectde mitologie), până la terestrele observaţii din Eglogăşi Triumful paparudei. Privirea mereu intoarsă inspretrecut, imaginat sau rememorat, domină majoritatea poemelorautoarei. Iar in această atmosferă tematic melancolică, estesalutară lipsa patetismului. Intoarcerea se face urmând un fir alrememorării lipsite de ostentaţie, menţinându-se intr-otemporalitate naturală. Nu lipsesc aluziile şi alegoriile politice.Insă rǎmân nişte imagini la fel de pertinente şi de vii ca restulbucǎţilor de viaţǎ, fără spectacolul victimizării cu carecontemporanii comunismului ne-au asaltat.
Poemul Triumful paparudei propune o astfel de viziuneistorico-politică densă, totuşi exprimată cu fineţea unuiremarcabil stilist: "M-am născut la vremea când secolul se frângeala jumătate./ Mai transparentă decât aerul, săgeata peste braţesubţiri:/ pe mine zeul nu mă hotărâse incă - pe când limbi de foc/aruncau pâlpâiri de foc agonizante asupra unui pământ rănit./Istoria scufundă peisaje. s…t// In capătul străzii toba vesteaTriumful Paparudei: ea,/ cu părul increţit pe sârmă, botul muiat inroşu chimic,/ pistolul la cizmă, ceasul gării la mână./ O stea fărăodihnă scotea lumea din orbită. In arcul munţilor,/ frânt, semnul afost Ingenunchere./ Cu toba erau anunţaţi oamenii la răscruci -cote noi prestări/ şi raţii. Alte legi alte numărători. La urmă, cuochii/ in pământ se răspândeau toţi la casele lor. Pe feţele/bătute de vânt şi soare nu prea puteai citi (gâtul brăzdat/ demuncă; pe sub guler carnea mai tânără, albă).// Vecinul Hajdutâmplarul parc-ar fi avut ochii tiviţi cu lemn./ Pe buze uitase,ghemuit de mult, un surâs. el se intorcea/ de la adunare cu pasulrar; era doar puţin/ parcă mai gârbovit. s…t // Miresmele vieţii setrăgeau in ţărână. Cuvintele in albia lor/ mai săracă. oameniimunceau, aşteptând - «a spera/ e aproape a trăi»… / Munca nu-iinşelase până acum niciodată."
Aici, autoarea a pus câte puţin din toate elementele poeticiisale: atenţia asupra oamenilor şi aspectelor vieţii obişnuite,interesul minuţios cu care priveşte detaliile cele mai mundane,arătarea - Triumful Paparudei - care va altera bunul mers allucrurilor şi care, in final, va destabiliza principiile de bazăale societăţii rurale. Fireşte că Paparuda este expresia alegoricăa comunismului, iar urmările acestuia sunt doar sugerate. E nevoiede experienţa anterioară a cititorului pentru a completa, cupropriile amintiri, imaginea Paparudei. Autoarea nu riscă, sub niciun chip, redundanţa sau impresia de pedanterie pe care le-ar puteada imaginile mai categorice de atât.
La douăzeci de ani după căderea vechiului regim, la ceva vremede la primele incercări poetice ale Ioanei Ieronim, este de bunaugur să privim in trecut, spre viaţa autentică, spre viaţadintotdeauna.
*) Ioana Ieronim, Triumful paparudei, Editura Vinea,Bucureşti, 2009, 238 p.
Iulia Iarca este absolventă a Facultăţii de Litere,Universitatea din Bucureşti. A publicat cronici literare larevistele România literară, Cuvântul. Participă la unproiect de cercetare in cadrul Institutului "G. Călinescu" privindfenomenul literar al anilor '90.In prezent, urmează in anul aldoilea masteratul de "Studii Literare Româneşti".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
