Profet si justitiar, el ierarhizeaza pacate; medievalismulmanastiresc il face sa vada in oameni niste "trapasi aivinovatiei". Prabusirea etica declanseaza "un fel de teroareinterioara". Deja suntem la granita cu existentialismul. Deci enormal sa intre in scena Sisif. Erijat in om revoltat si inRadamantes, judecator infernal, prozatorul insista asupra"ierarhizarii greselii". Asta este una dintre laturilecartii.
Dar mai sunt si altele, care fac din "Povesti pentru Gabriella"(Limes, 2009) o scriere variata pana la neomogenitate. Dancus esteun artist total: motoul cartii este din el insusi, coperta a patraeste scrisa tot de el. Acolo ii apare si fotografia imbufnata,innegurata si amenintatoare ca a lui Iona in fata zidurilorSodomei. Pe coperta intai avem o pictura reprezentand o femeiegoala prosternata intr-o matanie extinsa. Fapt nu lipsit deimportanta, dupa cum vom vedea. Tot din strategia de autopromovareface parte si editarea revistei "Singur", la Targoviste, unde aadastat maramureseanul nostru indreptator de lume. Am spus"strategie" intrucat Dancus este, in fond, un om cald, vechi si cubun-simt. O fi fost el candva spaima jurnalisticii sibiene, daracum a devenit autor. S-a tras pe langa stilou, adica.
Scriitor total, cum ziceam, Dancus este mai intai poet. Sau poetavates, mai degraba. O mostra: "Ora lumii-ncepe sa se sfarme/ Sirelespinarilor se frang/ Cand intreaga specie adoarme/ Si asteaptaDumnezeu sa plang". Dupa care iese in avanscena istoricul demoravuri si de ideologii. "Povestile pentru Gabriella" rememoreazaororile lui Stalin si mizerabila existenta din timpul comunismuluiromanesc. Cred ca aceasta este partea favorita a autorului. Partilemele preferate sunt insa altele. Cele mai putin abstracte saufilosoficoase, cele mai eliberate de retorica de amvon. Bunaoara,portretistica de gen, executata cu o pensula caricaturala, ca a luiHogarth: "Exista nopti in care femei de peste 40 de ani, grase, iesdin compartimente. <>, cum le-ar spune batranii. Ele seindreapta, invariabil, spre toaleta". Foarte sensibil laregionalisme si arhaisme, prozatorul este total insensibil laargumentele feminismului. Roman fundamentalist si aparator alfondului balcanic, el nu face o iota rabat de la rigoriletraditionalismului voievodal. In prima ei toamna in Bucuresti,Gabriella inalta stindardul alb: "Nu vreau sa fiu independenta, imiplace sa ma supun barbatului meu. Asa-zisa emancipare feminina mise pare o clamoroasa neghiobie moderna, de aceea nu am nici oprietena cu care sa discut, la o cafea sau la coafor, desprefleacuri intime pe care, zice-se, nu le poti discuta cu un barbat.Ai ceva impotriva?". Umorul poate rezolva multe. Nu mai e nevoieca, atunci cand vorbesti cu femeile, sa tii biciul in mana, cumsfatuia Nietzsche. La fel, cursul de filosofie ratat pe carebarbatul i-l preda in pat partenerei in romanul lui Camil Petrescuse poate amana fara tensiuni si desconsiderari. Gabriella: "Atuncide unde sa stiu de Okakura Kakuzo, daca niciodata n-am citit cevaal lui?". El o linisteste intr-o clipita: "<>, i-am spus.Ascultatoare, si-a asezat capul pe umarul meu, <> si aadormit. Fata asta are alta frumusete in somn, asa ca nu i-amderanjat sinapsele neuronice, am amanat (a cata oara?)investigatia". Burzuluielile contra distopiei se destind in lumeautopiei domestice, de camin.
Dancus mai este si nitelus critic literar, desfiintand poeziileunora expuse prin ziarele de provincie. Dar este si un dramaturg innuce, zamislind cate un sketch vioi si trasnit cand te astepti maiputin: "Un ras alterat de alcool./ (Pauza. Cei doi fac sex)./ Mergla baie, Alex. Imbraca-te si dispari./ OK, tarfulita mica. Maine?/Da, dar sa vii cu Kentul, altfel nu./ Erau anii 1992-93, somajulabia inflorea in Romania".
Oricum, nici diversitatea de genuri nu-l multumeste, asa ca maipresupune si cateva finaluri posibile ale cartii. Deci politica,muzica, critica sociala s.a.m.d. In cele din urma, "Povesti pentruGabriella" este un exemplu concret ca in orice carte se poate gasiceva interesant. Si mai e ceva: scrierea aceasta hibrida areavantajul ca se adreseaza mai multor tipuri de cititor. Ca intr-untemplu Bahai, lectorul poate patrunde pe una din cele noua porti sinu-i musai sa ajunga sub cupola centrala. La fel de bine poatezabovi pe coridorul care-i convine lui.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
