Robert Tombs, Isabelle Tombs
That Sweet Enemy: The French and the British from the Sun King to the Present
Alfred A. Knopf, 2007
In iulie 2005, presedintele Jacques Chirac a isterizat presa "perfidului Albion" afirmand ca "singurul lucru pe care l-au adus britanicii agriculturii europene este boala vacii nebune" sau ca "nu se poate avea incredere intr-un popor cu o bucatarie atat de proasta". Ziarele insulare au raspuns reprosandu-le francezilor pasiunea lor culinara pentru broaste si melci.
La inceputul acestui an, Arhivele nationale britanice au desecretizat documente din 1956 care dezvaluiau ca francezii au incercat sa-i convinga pe britanici ca cele doua state sa puna bazele unei uniuni, dupa ce liderul egiptean Gamel Abdel Nasser nationalizase canalul Suez. In replica, Londra ar fi invitat Parisul sa fie inclus in Commonwealthul britanic.
Iata doar doua exemple despre paradoxurile si ciudateniile unei relatii bilaterale care pare a fi stat sub semnul lui odi et amo. Si cine putea intelege si descrie mai bine aceste legaturi decat un britanic si o frantuzoaica reproducand in familie "Antanta Cordiala"? Istoricii Robert si Isabelle Tombs propun o lucrare erudita si seducatoare in care analizeaza interactiunea dintre natiunile aflate de o parte si de alta a Canalului Manecii pe parcursul ultimelor patru secole.
De la conflictele dintre 1689 si 1815, numite de cercetatori "cel de-al doilea razboi de o suta de ani", carora le-a urmat, de-a lungul secolului al XIX-lea, o perioada de apropiere formalizata, la 8 aprilie 1904, prin forjarea unei aliante care avea sa fie pecetluita cu sange in cele doua conflagratii mondiale, si pana la actualele disensiuni legate de Irak, nimic nu este lasat deoparte de autori. Dincolo insa de palierul politic, care acopera cea mai mare parte a celor sapte sute de pagini ale cartii, mai interesante sunt sectiunile care trateaza modul in care cele doua popoare s-au perceput de-a lungul vremii sau capitolele referitoare la evolutia influentelor culturale, fie ca este vorba despre admiratia necenzurata a lui Voltaire fata de Shakespeare, pe care nu s-a sfiit sa-l plagieze, sau de interesul frivol al doamnelor de la Londra pentru moda pariziana. Si, daca Napoleon, exilat pe insula Sfanta Elena de catre invingatorii britanici, a inceput sa invete limba "dulcelui dusman" ca un scolar entuziast, oximoronul din titlu nu mai mira pe nimeni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
