Domnita Stefanescu a fost, inainte de 1989, redactor de carte la Editura Albatros, calitate in care s-a ocupat de aparitia volumelor unor importanti autori romani. Dupa 1989, n-a fost ispitita sa-si schimbe biografia profesionala. Si-a continuat acrivitatea la Editura Albatros, apoi, intre 1991 si 1995, a condus, in calitate de redactor-sef, Editura Fundatiei Culturale Romane. Abia dupa aceasta data a ales schimbarea - nu schimbarea profesiei, ci a statutului profesiei. S-a angajat, din 1995, sa creeze si sa conduca o editura particulara, Editura Masina de Scris.
- Cum se explica fidelitatea ta pentru munca editoriala, intr-un climat in care foarte multi romani au trecut cu o surprinzatoare mobilitate de la o profesie la alta?
- Ii inteleg perfect pe cei care au emigrat, dupa 1989, catre o alta profesie. Dorinta de a-si schimba radical viata era atat de dureros acuta, speranta ca vor si reusi atat de solida, incat si-au fixat cronometrul existentei la punctul zero si s-au lansat in aventura. Intr-un fel si eu mi-am schimbat profesia. Diferenta intre ce era un editor inainte de 1989 si ce a trebuit sa fie dupa 1989 s-a dovedit atat de mare, incat, chiar daca te numeai tot editor si te ocupai tot de editarea cartilor, era ca si cum ai fi debutat intr-o alta profesie, care se cerea aprofundata.
Apoi, profesia de editor este, cel putin pentru mine, una dintre cele care te subordoneaza, se insinueaza perfid in fibra intima a fiintei tale si, fara sa consimti, observi la un moment dat ca esti dependent de ea. Nu in cele din urma, mai este vorba si de un sanatos orgoliu. Orgoliul de a sti ca si altii, multi sau putini, au fost si au ramas dependenti de ceea ce produci ca editor. Chiar daca numarul cititorilor a scazut drastic dupa 1989, tot a ramas acel nucleu dur format din oameni a caror existenta e de neconceput fara carti.
- Nu te temi ca tehnologia moderna va duce la disparitia cartii ca obiect, atunci cand va fi net preferata stocarea textelor pe un alt suport decat hartia?
- Am sa raspund la intrebare printr-un banc. Se zice ca, foarte recent, trei sefi de state - SUA, Franta si Romania - s-au dus la Dumnezeu pentru a-l consulta in legatura cu unele probleme de importanta capitala pentru tarile lor. Bush intreaba: "Doamne, cand se va sfarsi razboiul din Irak?". Dumnezeu: "Ai incredere in forta poporului american, fiule, razboiul se va termina chiar in timpul mandatului tau". Chirac: "Doamne, ce mult as vrea ca Franta sa-si recastige influenta pe care o avea odata! S-ar putea intampla asta?". Dumnezeu: "O sa vina, fiule, si ziua asta, dar nu in timpul mandatului tau". Ion Iliescu: "Sunt unii rauvoitori, chiar iresponsabili, care sustin ca Romania este una dintre cele mai corupte tari. As vrea sa se termine odata cu coruptia, ca sa le inchidem gura denigratorilor. Cand va fi posibil?". Dumnezeu: "Daca sunteti hotarati sa scapati de coruptie o sa reusiti, fiti siguri, dar nu in timpul mandatului meu". Ca in orice banc, sunt si unele exagerari care ii sporesc expresivitatea. Asadar, cartea, care a intrat in vietile noastre de secole bune, poate ca o sa dispara odata si odata, dar nu in timpul mandatului meu de editor si nici in al urmasilor urmasilor mei.
- Ce fel de carte tipareste editura Masina de Scris?
- In primul rand beletristica romaneasca actuala, originala, chiar debuturi, dar si autori consacrati, istorie literara, eseuri, istorie, politologie, literatura de informare.
- Ai afirmat ca editezi chiar si debutanti. De ce "chiar si", reprezinta ei un caz special?
- Nu stiu ce categorii defavorizate sunt inscrise in statistici, dar stiu ca scriitorii debutanti ar trebui sa fie una dintre ele. Editorii cauta si gasesc cele mai diverse formule de respingere pentru cartile debutantilor. Conduita care se explica prin aceea ca publicul cititor acorda inca incredere neconditionata clasicilor in viata si nu mai gasesc rabdarea necesara pentru a omologa pe cont propriu noi talente. Prudenta fata de numele necunoscute vine si din neincrederea fata de discernamantul editorului. Nu o data, cititorii experimentati au descoperit intre coperte elegante si sub recomandari exaltate texte infantile. Se mai poate adauga si scaderea interesului fata de literatura de fictiune, in favoarea memorialisticii, a eseului, istoriei, sociologiei, politologiei etc.Toate aceste explicatii si inca altele fac ca debutul sa fie echivalat cu o pierdere materiala sigura si lipsita de glorie. Desigur exista si debuturi spectaculoase, care aduc si prestigiu, si bani, dar acestea sunt rarisime.
- Ar trebui sa credem ca in Romania nu se mai debuteaza?
- Nu, trebuie doar sa stim ca, in mod nedrept, un debutant talentat isi face loc foarte greu la o editura si nu are nici o garantie ca valoarea textelor lui constituie o prioritate de program pentru editor. Si mai trebuie sa stim ca institutiile culturale de stat, in frunte cu Ministerul Culturii si Cultelor, nu se implica atat cat le-ar obliga mandatul in depasirea acestui impas.
- Dar ce ar putea sa faca Ministerul Culturii si Cultelor pentru debutanti?
- Daca ar fi cu adevarat interesat de viitorul literaturii romane, ar putea sa faca multe, insa nu este, si prefer sa punem punct acestui subiect, pentru ca stiu din experienta ca nici o sugestie din "public" nu are efect la eminentele lor.
- Avand in vedere ca beletristica romaneasca nu-si mai gaseste asa de usor cititorii si deci se vinde anevoie, cum reusesti sa perseverezi in a o publica?
- Scriitorii romani de azi isi recastiga publicul cititor de la o zi la alta. Totusi tirajele pe care le absoarbe piata de carte sunt inca modeste, astfel incat din punct de vedere financiar beletristica noastra actuala nu este o sursa de profit, ci mai degraba de pierdere. Dar editorul calificat trebuie sa tina seama si de profitul cultural, nu doar de cel material.
- Ultima afirmatie seamana a demagogie. Sa nu uitam ca o editura particulara este in ultima instanta o societate comerciala care trebuie sa aduca profit ca sa supravietuiasca.
- Fara indoiala. Nu ma fac sa rosesc cuvinte ca profit, patron, afacere etc. Raman insa cu convingerea ca omul de afaceri interesat sa faca rapid o avere spectaculoasa trebuie sa se orienteze catre alte domenii. E sigur ca nici unul dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei, multimilionarii in dolari, nu au ajuns la asemenea performante financiare din profitul adus de editarea cartilor. Editorul-patron care urmareste profitul cu orice pret poate ajunge sa editeze carti nocive pentru cultura romana. Ideal ar fi ca editorul-patron sa fie el insusi un om de cultura care sa-si asume raspunderea de a influenta mediul cultural al comunitatii sale, respectand cele mai inalte repere oferite de traditia acelei comunitati.
- Ce asteapta editorul si cetateanul Domnita Stefanescu de la anul 2005?
- Editorul spera sa nu-i dispara bucuria candida de a descoperi un autor cu har printre textele care i se propun spre publicare si nici emotia pe care i-a provocat-o intotdeauna primul exemplar dintr-o carte pe care a editat-o si care tocmai a iesit de sub tipar, mirosind a cerneala proaspata si, parca, a rasina de brad.
Cat priveste cetateanul... doresc mai intens decat orice sa ma intorc din exil. In ultimii cincisprezece ani, am continuat sa ma simt in exil in tara lui Ion Iliescu, care nu este si tara mea. Si nu sunt deloc singurul cetatean cu un astfel de statut. Fac parte dintre acei romani nefericiti care, condamnati la exil in Romania lui Ion Iliescu, doresc sa se intoarca in Romania dintotdeauna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
