Anxiosul slogan-avertisment al epocii Flower Power, "intr-o zi va veni o zi cand nu va mai veni nici o zi", o preocupa de multa vreme pe Margaret Atwood si capata, sub condeiul ei altminteri plin de surprize, chipuri sensibil asemanatoare in linia tragismului vizionar. Apocalipsa, faza pe tara (Canada), si apoi cea pe Terra, ii bantuie scrierile nelinistite si da nastere unor romane care nu pot fi pe deplin digerate decat insotite cu o buna doza de Prozac.
Nascuta in 1939 in Ottawa, Margaret Atwood a copilarit in Ontario si Quebec si si-a desavarsit studiile in Toronto, unde s-a si stabilit. Autoare a peste douazeci si cinci de volume de poezie, fictiune (The Edible Woman, 1970; The Handmaid''s Tale, 1983; The Robber Bride, 1994; Alias Grace, 1996 sau The Blind Assassin - Booker prize in anul 2000) si nonfictiune (vezi, intre altele, remarcabilul Negotiating With the Dead: A Writer on Writing), prolifica scriitoare a fost tradusa in peste treizeci de limbi, intre care se cuvin mentionate japoneza, farsi, turca, islandeza, estoniana sau coreeana. Romanul cel mai vitriolant publicat pana acum, Oryx si Crake (2003), este o distopie, o fabula despre un posibil (oribil) sfarsit al lumii, cu virusi letali, sange in valuri, pustiuri, humanoizi si un singur om - Jimmy a.k.a Snowman -, ale carui triste solilocvii si dezolante peripetii i-au indemnat pe talmacitori sa redenumeasca romanul (in franceza, bunaoara), "Ultimul om". Desi, ca buna administratoare a propriei opere, isi recomanda romanul (intr-un interviu din "The Guardian") drept fictiune speculativa ca sa nu riste catalogari abuzive de evadare din mainstream, Atwood construieste, de fapt, un science fiction de cea mai clasica factura, care, e drept, nu agita monstri stelari sau nave intergalactice, ci descrie doar "un ceea ce ar putea fi". Acest viitor sumbru, care pastreaza subtilii vapori letali din The Brave New World, profetiile despre totalitarism din "1984", standardizarea lobotomizanta din Fahrenheit 451, vijelia agorafoba din cursele salbatice ale lui Mad Max, este insa un produs suta la suta al unei stiinte care, aflata in cautarea echilibrului, dezechilibreaza totul pana la aneantizare. Jimmy este singurul om (potrivit standardelor actuale) ramas pe o planeta devastata de microbul implacabil al Mortii Rosii si de niste teribile catastrofe ecologice. Din Robinson melancolic devine unul alcoolic, silit sa claustreze in citadela reveriilor sale imposibile despre o lume mai buna. Langa el, misuna cohorte de animale si de "oameni" hibrizi, modificati genetic, singurii supravietuitori ai flagelului rosu, creaturile cele mai inspaimantatoare ale acestui circ planetar. Programati sa nu fie supusi violentei, pulsiunilor sexuale sau fanatismului religios, acesti monstri pitici si imberbi cu fata umana, ne amintesc mereu ca, bune-rele cum sunt, cimotiile lor umane meritau sa imparateasca lumea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
