Un volum colectiv ce aduce la lumină o serie de documente*) care elucidează implicarea Securităţii în procesul de emigrare a minorităţii germane din România în timpul regimului comunist. Este pentru prima dată când sunt publicate documente referitooare la implicarea Securităţii in eliberarea de vize pentru etnicii germani din România.
Emigrarea etnicilor germani din România, înainte de 1989, este rezultatul unui acord secret iniţat de Germania, susţin documentele. Negocierile secrete au avut ca rezultat plecarea din ţară a aproximativ 230.000 de saşi şi de şvabi, din 1962 până în 1989. Au existat familii care au depus cereri de emigrare o dată la 2-3 ani timp de 20 de ani, fără să li se aprobe. Banii trimişi de partea germană intrau in conturile statului, din care se plăteau datoriile externe.
Volumul publică o serie de documente care arată că implicarea masivă a Securităţii în activitatea de eliberare a vizelor de ieşire definitivă din ţară pentru cetăţenii români de etnie germană a debutat în primele luni ale anului 1962. Legătura între serviciile secrete ale celor două state a fost menţinută, iniţial, prin agentul de profesie avocat Şerbănescu Crăciun şi avocatul Garlepp Ewald, din Stuttgart. Pentru primele persoane de etnie germană repatriate, partea germană a platit pentru fiecare 5-6.000 de marci. Documentele susţin că, în 1969, negocierile au vizat şi "compensarea plecării germanilor din România şi prin alte mijloace decât cele strict financiare".Este vorba despre conexiuni între firme vest-germane si Combinatul Siderurgic de la Galaţi, care să introducă in România un procedeu nou de obţinere a fontei.
Pe lângă acestea, partea română a primit pe 7 martie 1969, fără plată, două autoturisme Mercedes 230 (propuse spre a fi puse la dispoziţia conducerii C.S.S.), două autoturisme Ford Taunus (unul pentru Mihai Pacepa şi unul pentru Gheorghe Marcu) şi un BMW 2000 (care urma să fie repartizat Serviciului VII din D.G.I.E.).
În acelaşi an, s-a decisca sumele primite de la RFG pentru persoanele care emigrează după 15 martie 1970 să fie urmatoarele: un titrat - 11.000 de mărci vest-germane (aproximativ 3.000 de dolari); un student - 5.500 de mărci vest-germane (aproximativ 1.506 de dolari); un tehnician - 2.900 de mărci vest-germane (aproximativ 792 de dolari); fără pregatire - 1.800 de mărci vest-germane (aproximativ 490 de dolari).
Negocierile nu au fost oficiale, ambele state au refuzat să se angajeze oficial, din acest motiv a existat canalul secret, gestionat de serviciile secrete. Ambele părţi au preferat acoperirea cu niste avocaţi. În primul deceniu, avocatul Ewald Garlepp a fost cel care a gestionat situaţia din partea germană. Treptat, catre 1969-1970, se pare că a pierdut încrederea germanilor şi a fost inlocuit cu un alt avocat, Heinz-Gunther Husch, care a preluat acest canal până in 1989.
Documentele selectate şi publicate în volum sunt în cvasitotalitatea lor inedite. "Evident că alte aspecte, ţinând în special de dimensiunile dramei umane trăite de mulţi dintre cei care au emigrat, de dificultăţile întâmpinate până la obţinerea paşapoartelor, de şicanele şi tracasările la care au fost supuşi de slujbaşii obtuzi ai unui regim politic ce nu punea mare preţ pe respectarea drepturilor omului, nu şi-au găsit reflectarea în documentele din acest volum decât într-o foarte mică măsură din cauza constrângerilor legate de dimensiunile şi de scopul declarat al volumului. Ne exprimăm însă speranţa că o viitoare lucrare monografică dedicată emigrării germanilor din România să poată integra şi aceste mărturii, mai mult decât abundente."
*)Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Florica Dobre, Florian Banu, Luminiţa Banu, Laura Stancu - Acţiunea "Recuperarea". Securitatea şi emigrarea germanilor din România (1962-1989). Editura Enciclopedică
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
