John Rawls
Ediţie revăzută
Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza"
Traducere de Horia Târnoveanu. Cartea este cea mai nouă apariţie în Colecţia SOPHIA a Editurii Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Este principala lucrare a lui John Rawls şi reprezintă cea mai complexă analiză recentă a conceptului de dreptate şi cea mai importantă contribuţie din secolul XX la filosofia politică. S-a spus despre ea că este "...inegalabilă contribuţie la teoria politică..." (The New York Times Book Review) Scopul său central este acela de a elabora principii ale dreptăţii pentru o societate liberală şi de a oferi o concepţie morală alternativă la teoria utilitaristă care a dominat reflecţia politică din tradiţia anglo-saxonă. Apelând la o variantă a teoriei contractului social, Rawls afirmă că principiile dreptăţii sunt cele acceptate de persoane raţionale, libere şi egale, aflate într-o situaţie contractuală iniţială în care pot decide în mod echitabil. În aceste circumstanţe, participanţii ar alege principiile dreptăţii ca echitate, i.e. libertate egală pentru toţi şi o schemă în care inegalităţile sociale şi economice favorizează persoanele cele mai dezavantajate, în condiţii de egalitate echitabilă a oportunităţilor. O teorie a dreptăţii este o lucrare deosebit de sistematică şi originală care a relansat teoria politică însăşi şi a influenţat decisiv reflecţia asupra principiilor fundamentale ale dreptăţii. Ca atare, ea reprezintă un instrument absolut necesar în cercetarea oricărei teme din teoria socială şi politică, precum şi o sursă primară atunci când argumentăm în favoarea valorilor esenţiale ale tradiţiei democratice.
John Rawls (1921-2002) a fost considerat de mulţi drept cel mai important filosof politic al secolului XX. Profesor de filosofie politică la Harvard, realizarea sa cea mai importantă este reprezentată de teoria dreptăţii ca echitate. Rawls a sistematizat în detaliu această doctrină a unei societăţi liberale drepte în cartea sa O teorie a dreptăţii, pentru a o revizui apoi de-a lungul întregii vieţi, în Political Liberalism (1993), The Law of Peoples (1999) şi Justice as Fairness: A Restatement (2001). În 1999 a fost distins cu Premiul Schock pentru Logică şi Filosofie şi cu Medalia National Humanities, acordată de preşedinţia americană pentru contribuţia adusă prin opera sa, care "a ajutat o întreagă generaţie de americani educaţi să-şi reînvie credinţa în democraţie".
Norbert Elias
Societatea de curte
Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza"
Traducere din limba germană de Hans Neumann. Norbert Elias descrie mecanismul regalităţii în contextul trecerii de la societatea feudală la cea industrială. Ne este prezentată o imagine originală şi cuprinzătoare a puterii centrale din Franţa sec. XVII-XVIII. Norbert Elias pune accent pe relaţiile dintre putere, atitudine, emoţie şi cunoaştere de-a lungul timpului. Autorul descrie ceea ce numim figurational sociology; indivizii pot fi înţeleşi doar analizând relaţiile de interdependenţă dintre aceştia, ca parte a reţelelor de relaţii sociale-pe care Elias le numeşte figurations. Pentru Elias, ceea ce noi numim "societate" constă în întrepătrunderea structurată a diverselor activităţi ale diverselor persoane urmându-şi propriile ţeluri, ce rezultă în forme sociale, forme de cultură şi identitate de grup, exceptând acele forme sociale planificate de un anume individ sau grup. "Societatea de curte este una dintre operele majore ale lui Norbert Elias. Funcţia istoricǎ a acestui tip de societate este una dublǎ : întemeiazǎ şi afirmǎ o distincţie, îl separǎ pe curtean de vulg; în acelaşi timp, curtea conservǎ şi transmite un stil de viaţǎ, care este adoptat de alte medii sociale. Societatea de curte constituie astfel un dispozitiv central în procesul de modificare a sensibilitǎţilor şi comportamentelor în secolele XVII şi XVIII. Asemenea unui laborator, aici erau experimentate controlul de sine şi observarea celuilalt, stǎpânirea emoţiilor, reglarea economiei pulsionale, definirea exigentǎ a pudorii. Societatea de curte, prin constrângerile şi regulile ei, dǎ naştere unei noi structuri a afectivitǎţii individuale, unui nou habitus psihic." (R. Chartier)
Din cuprins: Sociologia şi ştiinţa istoriei, Structuri locative ca indicator al structurilor sociale, Particularitatea interdependenţelor aristocratice, Etichetă şi ceremonial: comportamentul şi mentalitatea umană ca funcţii ale structurilor de putere din societate, Legăturile monarhului prin etichetă şi oportunităţi de distincţie socială, Geneza şi evoluţia aristocraţiei franceze de curte ca funcţii ale structurilor de putere la nivelul întregii societăţi, Sociogeneza romantismului aristocratic în procesul curtenizării, Sociogeneza Revoluţiei franceze.
Norbert Elias (1897-1990) se numără printre marii sociologi ai secolului XX. Născut în Germania, Elias a obţinut un doctorat în filosofie şi apoi a revenit la sociologie, lucrand cu fratele mai mic al lui Max Weber, Alfred Weber, şi cu Karl Mannheim. Mai târziu el a fugit de regimul nazist în 1935 şi s-a stabilit in Marea Britanie. Deşi prima sa carte, Procesul Civilizării, a apărut încă din 1939, opera sa a atras atenţia abia după retragerea sa din activitate din 1962, an după care cea mai mare parte a lucrărilor sale încep să fie publicate. A primit, între alte distincţii, Premiul Theodor W. Adorno oferit de oraşul Frankfurt (în 1977) şi Premiul European Amalfi pentru Sociologie şi Ştiinţe Sociale oferit în 1987 de Asociaţia Italiană de Sociologie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
