Sase luni de cercetare arheologica neintrerupta. Peste 20 de hectare de teren in zona de vest a Clujului, pe soseaua de iesire spre Oradea, scotocite minutios, metru cu metru. Opt arheologi experti de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, carora li s-au adaugat doctoranzi, masteranzi si studenti la Arheologie ai Universitatii Babes-Bolyai, dar si antropologi, osteologi, desenatori, restauratori, geologi, informaticieni, fotografi, biologi, arhitecti. In total, circa 50 de persoane care, din septembrie 2006, s-au instalat cu arme si bagaje pe "Santierul de la Polus" al viitorului centru comercial clujean si au lucrat cot la cot cu constructorii. Descoperirile au fost, realmente, de senzatie. Aproape 6.000 de ani de istorie - de la Neoliticul timpuriu (5000 i.Hr.) la secolele VIII-IX d.Hr. -, ani condensati pe verticala, intr-un veritabil raboj istoric, dau acum seama de ceea ce s-a intamplat pe pamantul transilvan. Un film mut, dar cu nimic mai putin palpitant decat superproductiile istorice la moda. Nu e de mirare ca, de curand, Ministerul Culturii si Cultelor a acordat arheologilor de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj si coordonatorului proiectului, dr. Dorin Alicu, Premiul pentru Cercetare Arheologica pe Anul 2006.
Descoperiri arheologice de senzatie la Cluj
Incredibila aventura arheologica de langa Cluj a inceput in septembrie anul trecut. In cursul primelor lucrari de constructie, a fost descoperit un schelet uman provenit dintr-un mormant gepid. Specialistii au fost alertati, au venit imediat la fata locului si, in luna octombrie 2006, a fost incheiat un contract de descarcare de sarcina arheologica intre Muzeul National de Istorie a Transilvaniei si firma Polus Transilvania. Prin acel contract, Polus s-a obligat sa asigure arheologilor sprijin logistic, echipament, utilaje si unelte, sa puna la dispozitie personalul muncitor necalificat (aici lucreaza zilnic peste 150 de oameni) si sa ofere conditii pentru conservarea primara a materialelor rezultate din sapaturi. "Colaborarea a fost exemplara, afirma dr. Dorin Alicu, desi in acel moment santierul de la Polus era cel mai mare spatiu arheologic din tara, unde lucrau simultan cei mai multi specialisti din diferite domenii".
Cercetarile au evidentiat ca pe terenul in constructie se suprapun mai multe epoci istorice: Preneolitic, Neolitic, Epoca Bronzului, a Fierului (celti si daci), Epoca Romana, Postromana, perioada migratiilor (gepizi si slavi), fiecare dintre acestea fiind ilustrata cu material specific bogat. "Lucrul nu este de mirare, explica Dorin Alicu, de vreme ce aici ne aflam pe cea de-a treia terasa a Somesului, la confluenta sa cu Garbaul, un teren inalt, excelent pentru locuire, protejat de dealuri dinspre sud si sud-est, cu apa proaspata si posibilitati de cultivare a pamantului".
Locuinta neolitica semietajata
Cum se locuia in urma cu sapte milenii? Locuinta neolitica timpurie descoperita de doamna Zoia Maxim ofera numeroase indicii in acest sens. Este vorba de doua bordeie de pamant, in interiorul carora a fost gasita ceramica de buna calitate, dar si unelte de piatra cioplita. Peste aceasta asezare, au fost identificate locuinte de suprafata din Neoliticul mijlociu, datate 4500 i.Hr. Locuintele erau de forma dreptunghiulara, semietajate, in sensul ca aveau amenajat un pod, in care se locuia. La parter, existau, de regula, doua incaperi, cu vetre de foc puternice, in jurul carora s-au gasit vase de mari dimensiuni - ceramica pictata negru pe fond alb.
Stratul cel mai bogat apartine procesului de indoeuropenizare de la sfarsitul Eneoliticului, Cultura Cotofeni (mileniul III i.Hr.). Au fost cercetate trei locuinte de acest gen, de mari dimensiuni, una dintre ele cu trei incaperi la parter si trei vetre de foc, iar in exterior cu o amenajare gen bucatarie de vara, cu multe vase si instrumentar din piatra cioplita, dar nu si din metal.
Ringurile de piatra
O descoperire fabuloasa o reprezinta cele trei ringuri de piatra cu diametrul de cca 12 metri, tip de constructii despre care avem putine repere pana la ora aceasta. Pe baza inventarului gasit, arheologul Mihai Rotea incearca sa le recompuna, punandu-ne serios fantezia la incercare. "Este vorba de necropole marginite de un inel din bolovani de mari dimensiuni, cum nu cunosteam pana acum pentru preistoria din Transilvania. In interiorul cercului se afla un tumul pe care trona un menhir, o statuie de circa 1,80 metri cu reprezentare antropomorfa. Menhirul gasit de noi s-a conservat partial, dar e extrem de important, deoarece este primul gasit in Transilvania intr-un context sigur din punct de vedere arheologic, adica in interiorul unei necropole". Datarea acestor ringuri este inca in discutie. Cel mai probabil, ele apartin perioadei timpurii a Epocii Bronzului, 2500-2200 i. Hr. In interiorul ringurilor, au fost descoperite morminte cu schelete chircite.
Tot din Epoca Bronzului, dar din perioada sa tarzie, dateaza si necropola cu cel mai mare numar de morminte din Transilvania. Au fost identificate aici cca 100 apartinand Culturii Noua, un procent extrem de mare comparativ cu cele 150 de morminte descoperite pana acum in zona. Datorita pieselor de bronz gasite in sapaturi, necropola poate fi datata la sfarsitul mileniului I i.Hr. Majoritatea mormintelor sunt dispuse plan, dar exista si grupuri tumulare (movile de pamant si piatra sub care se afla defunctii). Uneori, acestia sunt depusi in ciste, un fel de cutii de piatra.
Cadranul solar si pandantivul cu falus
Sa fie roman? Arheologul Marcu Felix inclina sa creada ca da, intrucat a fost descoperit intr-o zona cu daramatura romana, dar se grabeste sa adauge ca nu era in situ, deci a fost adus din alta parte, pentru nivelarea unui drum. In schimb, restul vestigiilor romane de la Polus sunt extrem de bogate: caramizi, ceramica si tegule. Tot ceea ce este legat de romani are aici legatura cu un centru mestesugaresc si o asezare rurala, aceasta din urma destul de rar intalnita in Dacia, cu locuinte propriu-zise, avand suprafata adancita si semiadancita. Cele mai spectaculoase descoperiri au fost facute in interiorul a doua fantani romane. Dezafectate, ele serveau in epoca drept depozit pentru resturile menajere. Ei bine, aici au fost gasite fibule, pandantive de mici dimensiuni, fragmente de terra sigillata (ceramica de lux romana), o balanta romana din bronz si... un pandantiv de bronz cu falus. Aceasta reprezentare, ca si cea a unei vulve stilizate in relief sunt unicele gasite in Dacia si printre putinele din Imperiu (de regula, obiectele cu motive erotice apareau in cladirile soldatilor). Pana in prezent, in Romania se cunostea o singura asemenea reprezentare, pe fundul unui opait aflat la Muzeul Banatului din Timisoara.
Diploma militara romana
Intr-una dintre zile, arheologii Valentin Voisian si Emilian Bota au scos la lumina contururile unei cladiri romane de cca 90/70 de metri. La ora cand discutam cu ei, sapau in interior pentru a vedea daca exista mai multe faze de locuire. Cu acest prilej, au dezgropat un obiect de o importanta exceptionala: o diploma militara romana din bronz, emisa de imparatul Hadrian. Documentul, destul de rar, singurul din zona Clujului (la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei exista sase asemenea diplome, iar in toata Dacia Romana doar 20), ii rasplatea pe soldatii din trupele auxiliare in momentul lasarii lor la vatra. Dupa 25 de ani de serviciu militar, ei primeau o suma considerabila de sesterti (veche moneda romana), cetatenie si toate drepturile ce decurgeau de aici, inclusiv dreptul de a se casatori sau de a fi alesi intr-o functie publica. Diploma era autentificata cu pecetea a sapte martori, iar cel care o falsifica era condamnat la sclavie pe viata. "Valoarea deosebita a diplomei, ne-a spus Valentin Voisian, consta in faptul ca ofera unele dintre putinele fragmente de istorie scrisa a epocii romane. Pe ea sunt inscrise, ca intr-un veritabil livret militar, toate unitatile unde a servit respectivul soldat, formula sa de autentificare, uneori numele comandantilor si al guvernatorilor, astfel ca, dupa descifrarea sa, vom fi in posesia unor noi informatii despre prezenta romana in Dacia".
Altarele votive
Cei doi arheologi au mai descoperit doua altare votive. Un altar, a carui inscriptie s-a pastrat, a fost inchinat lui Jupiter Optimus Maximus, zeul suprem din Pantheonul roman, de catre un oarecare Aurelius. Cu mare emotie se asteapta descifrarea inscriptiei. Altarele sunt facute din piatra de Vistea si masoara cca 50 cm inaltime.
Mormintele gepide si printesa Hildegard
In ceea ce priveste triburile germanice care au migrat pe actualul teritoriu al tarii, cele mai putine lucruri se stiu despre gepizi. In urma descoperirilor specialistilor clujeni, informatiile vor putea fi acum serios completate. Arheologul Nagy Szabolcs a descoperit o impunatoare necropola gepida din perioada 450-550 d.Hr. care contine 40-45 de morminte de inhumatie - din pacate, cea mai mare parte jefuite. S-au mai gasit totusi piese de port (catarame, mai ales din bronz, dar si cateva de argint, fibule, un sirag de margele din chihlimbar si pasta de sticla), arme (varfuri de sageti si de lance, o spada, cutite) si vase ceramice cu decor stampilat. Scoabele si resturile de lemn descoperite in cateva cazuri, precum si amprentele pastrate in umplutura mormantului si pe fundul gropii ii fac pe arheologi sa creada ca, uneori, mortii au fost ingropati in sicrie de lemn.
Surpriza a venit cand intr-unul dintre morminte, langa scheletul defunctului, au fost gasite mai multe piese considerate deosebit de valoroase: o penseta de bronz, o fibula de bronz cunoscuta in literatura de specialitate drept fibula cu capete de ceapa, databila la inceputul secolului IV d.Hr., o catarama mica de argint si o catarama din argint aurit, incrustata cu pietre semipretioase de culoare visinie.
Ultima ora: alaturi de mormintele jefuite, in aceste zile a fost gasit si un mormant princiar care le-a scapat hotilor. In interior se afla scheletul unei printese, ulterior botezata Hildegard. Inventarul mormantului contine mai multe piese de aur: o catarama, doi cercei, noua pandantive si doua ace de prins vesmintele, care indica apartenenta defunctei la elita societatii germanice.
Barne de lemn de 1.300 de ani
Pe santier a fost identificata o locuinta datand din secolele VIII-IX, probabil slava, unde s-au pastrat aproape intacte doua siruri de barne din lemn rectangulare, cu latura de aproximativ trei metri. Au rezistat peste o mie de ani in pamant, iar timpul parca nici nu a trecut peste ele... Intr-un colt al cladirii a fost gasit un cuptor de piatra, tipic pentru epoca respectiva, precum si fragmente ceramice. Constructia este unica in zona, unele asemanatoare fiind descoperite in Ungaria.
*
Daca veti calatori la toamna spre Oradea cu autoturismul, nu uitati sa va planificati o halta de o jumatate de ora la Centrul Comercial Polus, la iesirea din Cluj. O parte dintre descoperirile arheologice pe care vi le-am infatisat in aceasta pagina vor fi restaurate si prezentate publicului in situ (fragmente din conturul cladirii romane, o portiune din drumul roman care facea legatura intre Napoca si castrul de la Gilau). Cel mai spectaculos va fi, fara indoiala, ringul de piatra de la inceputul Epocii Bronzului, care va fi amplasat intr-unul dintre spatiile exterioare complexului. Priviti cu atentie menhirul de pe tumulul de pamant. Va fi primul monument preistoric restaurat integral si expus publicului din tara noastra.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
