Din cand in cand, da' nu prea des, printre stirile de mare interes referitoare la violuri bestiale, groaznice accidente rutiere, naucitoare declaratii politice si dramatice re-rescindari ale trupei ASIA, se strecoara un SOS gatuit, aruncat intr-un subsol al paginii de Diverse: se duce naibii cercetarea romaneasca!
Romanului mediu, termenul de "cercetare" fie ii plimba pe spinare un fior de gheata, securistic, fie il trimite cu gandul la mari personaje contemporane, precum Iacubov, Oprisan sau Bivolaru (dubla editie). In primul caz, perspectiva decesului cercetarii il face sa rasufle usurat, in al doilea - sa zambeasca trist: "Au esuat si astia in lupta cu coruptia!".
Surprinzator, insa, mai exista si alt fel de cercetare decat cele pe care Politia, Parchetul, PNA, Garda Financiara etc. le desfasoara constiincios, cu rezultatele binecunoscute. Cercetarea stiintifica - despre ea este vorba - se incapataneaza sa supravietuiasca, departe de colimatorul presei si de interesul public, in ciuda subfinantarii, a tehnologiilor invechite, a salariilor de mizerie si a lipsei de mediatizare. Ca sa apara un semnal oarecare, e nevoie de incadrarea realizarilor in categoria World Guinness Book of Records. O femeie care naste la 67 de ani este un subiect de presa. Cu putina bunavointa (sau in seceta de alte evenimente), poate fi considerat subiect si cazul unui tanar roman care a luat Premiul I la Salonul Mondial de Inventica. Si cam atat.
Cu toate acestea, in Romania functioneaza, de bine, de rau, peste 700 de centre si institute de cercetare, in cele mai diverse domenii cu putinta, de la cresterea porcilor, pana la tehnologiile aerospatiale. Iar unele dintre ele, o sa radeti, au rezultate.
Pai, daca e asa, care e problema?
O problema ar fi, asa cum banuiti, banii. Conform prevederilor din Capitolul 17 al negocierilor cu Uniunea Europeana, cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare trebuie sa atinga, in 2007, cel putin 1% din PIB si apoi, pana in 2010, 3% (dintre care 2% asigurate de agentii economici). Deocamdata, sunt 0,4%.
A doua problema, mai subtila, consta in faptul ca o parte dintre cele sapte sute de centre de cercetare au fost cumparate "la pachet" cu firmele in subordinea carora se afla. De multe ori, cumparatorul (mai ales daca este un investitor roman) a pastrat centrele asa, pentru imagine, in fapt activitatea acestora fiind adusa sub cota de avarie. Oamenii (decimati) primesc niste salarii (mici), dar nu prea mai au obiectul muncii. De altfel, lucrul asta pare sa fie valabil si pentru unele dintre institutele ramase in ograda statului.
A treia si poate nu ultima problema este cea care rezulta dintr-o comparatie trecut-prezent. Nicolae Paulescu a descoperit insulina indiferent daca dictionarele recunosc asta sau nu; Gogu Constantinescu a fost pionierul ciberneticii (idem); Traian Vuia a ridicat primul de la sol un avion prin puterea motorului acestuia si, urmat de Aurel Vlaicu si de Elie Carafoli, a pus bazele aviatiei moderne; Henri Coanda a inventat motorul cu reactie si a descoperit efectul fizic care-i poarta numele; secondat de sotii Simionescu, George Emil Palade a castigat Premiul Nobel pentru medicina; in 1971, la ICI, in Bucuresti, a functionat, pentru prima oara in lume, o retea locala de calculatoare; cercetarile de mecanica fluidelor ale lui Virgiliu N. Constantinescu au facut posibila functionarea hard-disk-ului de calculator; Solomon Marcus este parintele necontestat al lingvisticii matematice (si nu numai); istoria fizicii semiconductorilor este impartita, de unii autori, in "inainte si dupa Radu Grigorovici"; Stefan Niculescu a revolutionat muzica simfonica prin cercetarile sale matematice asupra artei sunetelor; pagina de internet a fizicianului Ioan Iovit Popescu a fost, la un moment dat, cel mai vizitat site stiintific din lume.
Lista ar putea continua. Sa ne mai amintim, in treacat, ca in anii '70, la Bucuresti, se produceau unele dintre primele serii de PC-uri din lume, dupa ce, tot aici, se construisera minicalculatoarele Coral si Independent, ca sa nu mai vorbim de istoricele main frame-uri Felix.
In cate dintre aceste domenii de cercetare, stiinta si tehnologie a mai avut Romania performante in ultimii ani? Oricat de mic ar fi interesul presei pentru lucrurile serioase, o realizare cat de cat comparabila cu cele de mai sus ar fi spart barajul tacerii indiferente.
Ma grabesc sa spun ca nu este vina cercetatorilor. Nici media, nici varfurile acestora nu se afla mai prejos, profesional vorbind, decat echivalentele lor din vremurile trecute - mai ales ca, in majoritatea domeniilor, distanta in timp este una prea scurta pentru a putea crede ca s-a produs o involutie. In fapt, multi dintre cei amintiti sunt inca in activitate si s-au straduit sa creasca ucenici de o valoare comparabila lor.
Dar, cum bine se spune, oricat de greu este sa ajungi in varf, cu mult mai dificil este sa te mentii, in special daca ai in fata conditii potrivnice. Nu se poate face cercetare (si nimic altceva) de performanta in lupta oarba cu mentalitatea conform careia stiinta - la fel ca medicina, educatia si cultura - ar fi un domeniu care cheltuieste bani pentru rezultate greu cuantificabile si de lunga perspectiva.
Miza este uriasa. Fara cercetare nu exista stiinta, fara stiinta nu exista tehnologie si fara aceasta din urma vom fi copiii ploii pe piata libera europeana. Si o cutie de chibrituri inglobeaza cercetare! Lipsite de suportul cercetarii, pentru a concura produsele similare din restul Europei, produsele noastre vor continua sa aiba aceleasi sanse ca in prezent. Adica zero.
* Tipuri de activitate: cercetare fundamentala, cercetare aplicativa, dezvoltare aplicativa.
* Sectoare: sectorul intreprinderi (activitatea se bazeaza pe contracte), guvernamental (servicii colective, care nu se vand) si de invatamant superior.
* Personal: cercetatori, tehnicieni si auxiliari.
* Domenii generale: stiinte naturale si exacte; stiinte ingineresti si tehnologice; stiinte medicale; stiinte agricole; stiinte sociale; stiinte umaniste.
* Cercetatori pe domenii: 4.471, 13.062, 2.084, 1.302, 2.077, respectiv 1.640.
* Capitole de cheltuieli: curente (forta de munca, materiale) si de capital investitii.
* Surse de finantare: agenti economici, fonduri publice (buget), fonduri publice generale universitare (granturi si credite), de la unitatile de invatamant superior (microproductie, reviste, taxe de la studenti, inchirieri de spatii), de la institutii fara scop lucrativ (profesionale, sindicale, culturale, de caritate etc.) si din strainatate (inclusiv de la guvernele altor tari).
* Conform Anuarului pentru 2002 (cel mai recent afisat pe site) al Institutului National de Statistica, structura personalului din cercetare, pe nivel studii, este: 84,6% cu studii superioare, 21,2 % cu studii liceale si 9,5% cu studii postliceale (calculele sunt facute la norma intreaga).
* Structura fondurilor: 47,6% de la agenti economici, 43% publice, 8,2% din strainatate.
* Numar de centre si institute de cercetare: 607 (409 agenti economici, 114 guvernamentale, 84 invatamant superior).
* Numar angajati: 58.081 (32.402, 14.658, 11.021, in enumerarea de mai sus).
* Cheltuieli 2002 (in milioane de lei): 12.723.908 (11.748.410 curente, 975.498 investitii).
* Romania este asociata la al cincilea Program Cadrul (PC-5). La licitatiile de proiecte, rata de succes a fost mai mica de 12%, fata de peste 19% media tarilor asociate la UE si mai mult de 26% media tuturor statelor participante la program (sursa: Ministerul Integrarii Europene, datele fiind din 1999).
* In cadrul negocierilor de aderare, s-a promis reducerea ponderii cercetarii fundamentale de la 30% la 25% si cresterea de la 15% la 40% a celei cu rezultate economice pe termen scurt.
* Estimarea Agentiei Nationale pentru Stiinta, Tehnologie si Inovatie privind cheltuielile cu cercetarea in 2007: 1% din PIB, adica 150 euro/locuitor, respectiv 300.000 euro pe cercetator. Un alt obiectiv este ponderea de 20 cercetatori la 10.000 locuitori.
* Departamentul de Cercetare din cadrul MEC are un secretar de stat, un secretar general adjunct, doi consilieri ministeriali, Directia Generala de Strategii, Programe de Cercetare-Dezvoltare, Evaluare si Monitorizare (doi directori, doua Servicii, total 19 posturi), Directia de Programe Europene de Cercetare (director, 2 Servicii, 18 posturi), Directia de Inovare, Transfer Tehnologic si Infrastructura de CDI (director, 2 Servicii, 18 angajati), Agentia Nationala pentru Energie Atomica (8), Serviciul Financiar (8), Compartimentul Juridic (6), Serviciul Politici de Formare si Perfectionare a Personalului de Cercetare (8), Directia Audit (2), Serviciul de Relatii Publice (3), plus patru posturi in cadrul Directiilor Generale ale ministerului.
* Domeniile concrete de cercetare, asa cum reies din denumirile institutelor din subordinea MEC, sunt: agricultura si industrie alimentara, biotehnologie, chimie, chimie-farmacie, electrochimie, fizica laserilor, fizica materialelor, fizica nucleara, fizica Pamantului, fizica tehnica, geologie, inventica, microtehnologie, optoelectronica, stiinte biologice, tehnologii criogenice si izotopice, tehnologii izotopice si moleculare, textile si pielarie, turbomotoare.
* In subordinea Ministerului Industriei si Resurselor exista institute dedicate domeniilor: ecologie industriala, electrotehnica, energie, mecanica fina, sudura si incercari de materiale, utilaj petrolier. La randul lor, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Mediului si Ministerul Sanatatii au instiute de cercetare pentru domeniile de activitate respective.
* Societatile comerciale cu activitate de cercetare abordeaza aeronautica, aparatele de masura, armaturile industriale, automatizarile, automobilele, bioingineria, caile ferate, echipamentele hidraulice, electromecanica, electronica, ergonomia muncii, explorarile polare, fibrele sintetice, geopolitica, industria optica, ingrasamintele chimice, legumicultura, lemnul, managementul, masele plastice, materialele pure, mecanizarea agriculturii, metalele rare si radioactive, metalurgia, minieritul, produsele plate si acoperirile metalice, produsele refractare, protectia mediului, protectiile anticorozive, resursele umane, rulmentii, serviciile informatice, sociologia, spatiul cosmic, sticla, tehnica de calcul, vagoanele si multe alte domenii mai greu de identificat din denumirile firmelor respective.
* Institutele de Cercetare ale Academiei Romane sunt axate pe antropologie, arheologie, astronomie, biochimie, biologie, calitatea vietii, chimie, demografie, economie agrara, economie mondiala, economie nationala, etnografie si folclor, filologie, filosofie si psihologie, finante, fizica, geodinamica, geografie, informatica, inteligenta artificiala, istoria artei, istorie, istorie si teorie literara, jurisprudenta, lingvistica, matematica, mecanica solidelor, oenologie, prognoza economica, statistica matematica, sociologie, speologie, stiinte politice, totalitarism, virusologie.
Teoria sine praxis...
Teoretic, e simplu: daca un institut are un partener economic puternic, banii publici pot acoperi cheltuielile propriu-zise de cercetare, iar partea de implementare este suportata din banii agentului economic. Drept urmare, cand produsul rezultat din cercetare ajunge sa fie exploatat de agentul economic, institutul care l-a proiectat beneficiaza de o parte din drepturile de proprietate intelectuala. Toata lumea are de castigat.
Practic, e ceva mai complicat. De regula, proiectele sunt duse doar pana in faza de model functional si nu se adjudeca niste drepturi foarte ferme de proprietate. Agentul economic este interesat pana la un punct. In acelasi timp, de foarte multe ori, contributia lui este in natura: pune la dispozitie o platforma de testare, un set de utilaje sau materiale. Cand se apropie momentul sa faca o investitie serioasa pentru acel produs, cand cheltuielile pot fi chiar de 20 de ori mai mari decat cercetarea propriu-zisa, se cam retrage. Prefera sa cumpere tehnologie din Uniunea Europeana. Bani cheltuiti, nu investiti.
Din aceste motive, oficialii departamentului de Cercetare din MEC considera ca este nevoie de un efort masiv de schimbare a mentalitatii agentilor economici. Vrand-nevrand, acest efort se va produce oricum, sub imperiul aplicarii legislatiei comunitare si sub presiunea apropierii lui 2007. In momentul in care agentii economici vor deveni suficient de maturi fata de cerintele extrem de dure ale pietei europene, vom asista la schimbarea totala a conduitei lor, la trezirea interesului fata de cercetare-dezvoltare pe termen lung. Acum, firmele nu prea sunt dispuse sa investeasca in lucruri riscante, pe care nu le vad producand vreun avantaj pe termen scurt. Pentru industria alimentara, de pilda, 2007 a venit deja: conform analizelor, numai 3% dintre firmele de profil corespund standardelor!
Mecanismul cel mai puternic in sustinerea efortului agentilor economici este de natura fiscala: banii folositi in activitati de cercetare sau pentru cumpararea de echipament tehnologic trebuie sa fie deductibili. Statul pune la dispozitie proiectul in parteneriat, sustine agentul economic si ii acopera o parte dintre cheltuielile de cercetare, dar asta nu il determina sa investeasca in propria dezvoltare, daca nu are alte stimulente fiscale.
La nivel european se pune problema concurentei tehnologice cu SUA si Japonia. Europa produce idei, pe care ceilalti doi competitori le iau, le aplica si le valorifica. Pe de alta parte, agentii economici din SUA si Japonia cheltuiesc peste 70% dintre fondurile de cercetare din tarile respectiv, in vreme ce Europa este pe la 50%.
Pe termen mediu si lung, ar trebui sa se formeze si in Romania clustere, grupari profilate pe o anumita tehnologie, pe un profil tehnologic cat mai ingust, care sa cuprinda producatorul de profil, alaturi de care forta de cercetare sa fie data de institute cu centre universitare. Ultima premiera europeana de proportii, Airbus 380, este un model in sensul acesta. Un exemplu este industria cimentului, unde s-au "cablat" producatorii cu institutele de profil si au o colaborare foarte buna.
Cum spuneam, etapa de investitii in inovarea propriu-zisa mai are de asteptat. Sperante? Da: sunt peste trei mii de proiecte in Planul National de Dezvoltare. Mai ramane sa se si puna in practica.
Cercetarea, in cifre
Conform Institutului National de Statistica, in 2001, cele 15 tari care constituiau atunci UE cheltuiau in medie 1,98% din PIB pentru cercetare, iar "aspirantii" 0,83%. Doi ani mai tarziu, Romania abia atingea 0,4% din PIB.
La noi, 45,39% dintre cheltuieli erau asigurate de agentii economici, in vreme ce in Vest acest procent era inca din 2001 de pana la 71,9% (Suedia). Exodul tinerilor spre "alte zari, de soare pline" a facut ca media de varsta a cercetatorilor din tara sa creasca ingrijorator: 50% au peste 45 de ani. Intreprinderile inovative reprezinta doar 17% dintre agentii economici (fata de 51% la nivel european), iar cifra lor de afaceri acopera 42% din cea totala. 83,4% dintre acestea sunt IMM-uri si 73% activeaza in domeniul industriei. Dar nivelul cheltuielilor de inovare este foarte redus (3% din cifra de afaceri) si peste jumatate din bani sunt folositi pentru achizitia de echipamente si aparatura.
Concluziile INS sunt seci si reci:
- infrastructura de cercetare-dezvoltare este depasita tehnologic;
- agentii economici au o implicare scazuta in cercetare;
- rezultatele cercetarilor, cate exista, sunt greu absorbite de catre agentii economici;
- infrastructura si serviciile de transfer tehnologic si inovare sunt insuficient dezvoltate si putin viabile;
- domeniul este insuficient finantat din fonduri publice;
- specialistii se imputineaza si media lor de varsta creste;
- colaborarea stiintifica si integrarea tehnologica internationala sunt deficitare.
Orice alte comentarii par a fi de prisos.
"Nu putem construi capitalismul cu finante socialiste"
Discutia cu Anton Anton, secretarul de stat pentru Cercetare, a fost una rapida, fara format impus si lipsita de orice formalism. Oficialul MEC s-a dovedit a fi plin de energie, de idei, dar si de experienta in ceea ce priveste cercetarea.
"Ne-am obisnuit sa ne comparam noi cu ai nostri, crezand ca a face cercetare inseamna sa copiem strungul carusel. Asta a fost cercetarea tehnologica inainte de 1990 si au existat niste institute enorme, care aveau bani. S-au facut si multe cercetari, dar din pacate am ramas cu ideea asta: "Hai sa copiem ceva!". Sa nu ma intelegeti gresit: nu sunt impotriva echipamentelor fabricate in Romania. Dar nici nu pot sa fiu de acord sa cumpar unele proaste numai pentru ca sunt romanesti. Din cei 2% din PIB care, conform tintei Comunitatii Europene, trebuie sa provina din mediul economic, o categorie sunt banii pe care un om de afaceri si-i pune deoparte ca sa cerceteze o chestiune absolut pragmatica pentru afacerea lui si pe care nu stie cui sa-i dea. El poate sa vina si sa spuna: "Mai, fratilor, organizati-mi o competitie pentru aceasta tema si supravegheati-mi voi partea de cercetare, ca sa obtin ceva si sa implementez la mine ce am obtinut". Exista teoretic o alta categorie: "Va dam noi bani si faceti voi cercetare cu ei". Sunt foarte multi care cred ca 2% asta inseamna, dar aceasta grupa nu exista decat noaptea in somn. Si mai exista grupa care face cercetare ca monsieur Jourdain, care scria proza fara sa stie. Aici avem un exemplu foarte simplu: firma care a creat Bit defender a facut cercetare, sau nu? Sigur ca a facut, chiar cercetare de varf, ca si cei care fac softurile bancare. Dar unde sunt ei cuantificati in documentele noastre? Ca sa atingem 2% trebuie sa avem abilitatea sa identificam cercetarile care se desfasoara realmente in mediul de afaceri din Romania la ora actuala, sa le cuantificam, sa le clasificam si sa putem atrage catre cercetare mediul de afaceri. Daca la identificare se utilizeaza niste mijloace, la atragere mijloacele sunt altele si pentru asta am lansat urmatoarea idee, care se va materializa cumva intr-un interval de timp nu foarte indepartat: vreau sa am o discutie cu mediul de afaceri, cu oamenii bogati despre care scrieti dvs., presa, si pe care i-as vrea la mine in curte. Am o promisiune chiar amuzanta, dar nu vreau sa vorbesc despre asta, ca stric surpriza. Mai avem o problema de rezolvat: ce castiga un om de afaceri daca baga banii in cercetare. Mediul de afaceri actioneaza dupa niste legi extrem de stricte si clare, legate de concurenta, de oportunitati, de capitalism si profit. Vreau sa-i ofer ceva palpabil, tangibil. De asta vreau sa discut cu ei, sa vad ce asteapta. O alta problema pe care o avem este transferul de tehnologii. Dati-mi un exemplu de transfer tehnologic reusit, ca eu nu stiu. Exista niste rezultate, dar marea majoritate se opresc la prototip. A existat aceasta idee, ca programul public o sa acopere si partea de trecere spre punerea in fabricatie. Tineti minte doua cuvinte: "Ex-clus!". Programele de cercetare acopera munca de cercetare, nu trebuie sa ne vada pe noi drept finantatorii lansarii in fabricatie. Aici cred sincer ca principala piedica pe care o avem este fiscalitatea. Sa nu se supere nimeni, dar nu cred ca putem construi capitalismul cu finante socialiste. Va dau un exemplu. Eu fac cercetare la Universitate, am contract cu un agent economic, ii rezolv niste probleme de optimizare a sistemului. Castig banii si, in secunda urmatoare, devin bani publici si nu pot sa cumpar cu ei trei gume si doua pixuri decat prin licitatie electronica, nu pot sa-mi cumpar cartuse de toner decat peste patru luni. In patru luni, sunt cu alta cercetare pe masa. Si atunci ma duc la contabila-sefa a Universitatii si-i spun: "Imi trebuie bani!", iar ea imi raspunde: "De unde!?". Asa ajungem, ca pe vremea lui Nea Nicu, sa facem o magazie mare din care sa taiem cate o bucata de tabla cand avem nevoie sa facem un model experimental. Comunitatea Europeana ne tot antreneaza, sunt zeci de programe pe care ni le tot finanteaza, in domeniul drumurilor, aeroporturilor, hartoapelor... De ce? Pentru ca tot ce finanteaza ea are in spate un memorandum in care scrie ca si cota-parte din finantare asigurata de noi se supune legilor financiare ale comunitatii, adica ne invata cum lucreaza ei, ca atunci cand vom fi impreuna sa nu ne dam cu stangu-n dreptu'. Dati-mi si mie o solutie la urmatoarea problema: eu semnez un contract pe o perioada si pentru o suma; am voie sa dau avans 30%; ca omul ala sa produca in perioada X ceea ce s-a angajat el prin contract, ii trebuie si restul de 70%, pe care ii dau la sfarsit; pe ce bani lucreaza omul asta? Poate ca reuseste cineva de la Ziarul financiar sa ma lumineze, serios cer consultanta! Pentru cadrele didactice, problema salariilor se rezolva din activitatea de educatie, dar in institutele de cercetare salariile se iau dupa niste luni, cand se face decontul la banca. In fine, ultima chestiune este ca nu avem manageri pe cercetare, noi consideram ca un bun cercetator e automat si un bun manager. Complet gresit. Toti banii din lume se iau pe urmatorul principiu: te duci si spui in fata unei comisii un basm frumos. E drept ca, daca iti cere Harap-Alb si tu spui Alba ca Zapada, esti neeligibil. Dar primeste banii cel care a spus cel mai frumos Harap-Alb si toata comisia s-a apucat sa planga. La noi, toate comunicatiile trec de la sefi la sefi, nu ai voie sa vorbesti tu, ala micu', cu ala micu'. Este cea mai mare prostie: in epoca in care comunitatea universitara stiintifica traieste intr-o retea, nu mai poti gatui comunicatiile. Uitati-va cati bani dam in Bucuresti si vedeti cati bani dam in restul tarii. Am facut Politehnica la Timisoara si n-o sa-mi spuneti mie ca timisorenii sunt ai mai prosti din tara la cercetare, dar primesc cei mai putini bani pe plan national pentru asta! Ceva e stramb in sistem si ar trebui sa vedem de ce".
In plina documentare pentru aceasta ancheta, ca o dovada ca era cazul sa fie facuta, Federatia Sindicatelor Lucratorilor din Cercetare-Proiectare a organizat o actiune de protest in fata sediului Guvernului. Radu Minea, presedintele FSLCPR, a declarat: "De zece ani incoace, constatam continuarea practicii clientelismului politic, ignorarea partenerilor sociali, lipsa de respect pentru profesia de cercetator. Sesizarile noastre referitoare la privatizarile dubioase ale unor importante institute de cercetare, faptul ca multi dintre cei care le-au cumparat au fost interesati doar de teren si au vandut documentatia la maculatura nu au interestat pe nimeni. In domeniul cercetare-dezvoltare, de ani buni actioneaza structuri de tip mafiot cu ramificatii care merg pana la cele mai inalte organisme ale statului. Nenumarate persoane care au facut in trecut politie politica au un cuvant de spus atat in privatizarea acestor institutii, cat si in luarea unor decizii care privesc munca cercetatorilor".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
