Exista prietenii care se construiesc cu greu, in timp. Si exista alte prietenii, ciudate, care par a fi preexistente, premeditate de destin, independente de vointa noastra si care probabil ca nu se sfarsesc nici dupa moarte. Sunt acei oameni pe care, desi ii vezi pentru prima oara, ai sentimentul ca ai fost prieten cu ei dintotdeauna.
Pe Serban Georgescu l-am cunoscut prin Bose si intalnirea noastra a fost atat de fireasca, incat nici n-o mai tin minte. Am lucrat o vreme impreuna. Ne-am vazut foarte rar in toti acesti ani, dar el a fost prezent mereu in viata mea, in ganduri, in discutiile cu altii, in arena sociala, in diverse alte imprejurari neasteptate. Si aflam constant despre el tot felul de lucruri, fara sa-mi fac neaparat un scop din asta. Era ca si cum cineva avea grija sa ma informeze constant despre lucruri din viata lui.
Serban este inclasabil si unic. Pot sa va spun cu ce se ocupa: un explorator care isi documenteaza expeditiile prin filme, fotografii si texte.
Este alpinist, cameraman, monteur, producator TV, fotograf, jurnalist...
Asta face, dar lui ii place sa-si spuna cetatean universal. Adica un om care, nascut pe aceasta planeta, si-a facut o datorie si un sens in viata din documentarea minunatei lumi in care traieste.
Serban s-a nascut pe 31 ianuarie 1973 in Bucuresti. A fost jucator de rugby profesionist - 10 ani la clubul Grivita, dintre care 3 in echipa nationala de juniori. Cand a murit tatal lui, era student la constructii si, pentru ca avea nevoie de bani, s-a angajat hamal la descarcat camioane cu marfa la un angro. A abandonat sportul, n-a terminat facultatea si a practicat multe alte meserii ca sa sa-si intretina familia.
Dar in acelasi timp acest om devora - atunci ca si azi - cantitati imense de cultura. Este un mare fan al literaturii latino-americane si un colectionar de muzici bune. De fapt, de la romanele citite i s-a tras schimbarea cursului vietii.
Avea 5-6 ani cand, privind la Teleenciclopedia un documentar despre Peru, Lima si Cuzco - pe muzica din Anzi -, Serban i-a spus tatalui sau ca el a mai fost in locurile acelea si ca muzica aceea o cunostea foarte bine. Tatal sau a fost foarte surprins, dar destinul a confirmat din plin mesajul acestei stranii intamplari.
Pe de alta parte, mama sa, lucrand in domeniul geologiei, l-a luat cu ea tot timpul in expeditii sau pe santiere geologice. "De aici mi se trage dorul de duca".
Apoi, in adolescenta, cartile lui Llosa, Sabato sau Jack London i-au produs declicul si i-au dat impulsul de a calatori. "Mesajul marilor scriitori
m-a facut responsabil si m-a obligat sa reactionez". A fost o provocare careia i-a dat curs cu temeritatea pe care o au doar marii exploratori. A simtit ca trebuie sa mearga, sa vada si sa cunoasca toate locurile despre care citise in carti, pentru ca apoi sa dea inapoi oamenilor, prin imagine si cuvant, ceva din comorile gasite. "Fiecare in viata ar trebui sa urmeze cate o carte, chiar daca nu e cartea cea mai sfanta", spune el, parafrazandu-l pe Llosa. "Mi se pare fabulos sa treci cu o carte in mana exact prin locurile descrise in ea".
In 1993 ajunge la Canal 31 (PRO TV) si invata montaj de televiziune de la Dorel Stanciu si Dani Eftimie. Apoi, in 1997, se petrece intalnirea sa cu David Neacsu. "Aveam 24 de ani si voiam sa plec in Alaska, cred ca influentat de cartile lui Jack London. Aveam nevoie de o pereche de bocanci de plastic, care se gaseau intr-un singur loc, la magazinul Himalaya". Ajuns acolo, un tip cu barba roscata il intreaba de ce-i trebuie lui bocancii aia, ca n-are ce face cu ei in Romania. Serban ii zice ca vrea sa plece in Alaska. Si omul zice: "A, si tu vrei sa pleci in Alaska?". Omul acela era David Neacsu care tocmai urma sa porneasca in expeditie. Si l-a luat pe Serban cu el. Peste ani, in 2003, aveau sa plece amandoi pe Everest.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
