La Milano, turistul de rand are doar doua dorinte, pe care tine mortis sa si le indeplineasca: in primul rand, sa viziteze Domul si, mai ales, sa se plimbe pe acoperisul lui; in al doilea rand, sa vada Cina cea de taina, celebra fresca a lui Leonardo da Vinci din refectoriul manastirii Santa Maria delle Grazie. Prima dorinta poate fi indeplinita relativ usor, cu toate ca fatada domului, mereu in refacere, poate fi zarita doar printre schele, iar urcarea pe acoperisul lui, cu ascensorul, costa nu mai putin de 15 euro. Pentru a vedea fresca, omul trebuie sa-si faca, insa, o programare cu cel putin trei saptamani inainte. N-ar fi imposibil, deoarece se poate folosi internetul in acest scop, dar trebuie sa fi stiut asta din timp, ca sa nu ramai mofluz.
Turistilor frustrati autoritatile locale au dorit sa le ofere un premiu de consolare. Intr-una dintre salile fostului Palat Regal, de dimensiuni apropiate de cele ale refectoriului de la Santa Maria delle Grazie, este proiectata imaginea frescei, in marime naturala. Sala, numita “a cariatidelor”, a fost grav avariata de bombardamentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar starea de degradare nu face decat sa-i sporeasca artistica savoare. Nu este doar o imagine statica, ci o instalatie multimedia. Regizorul Peter Greenaway este autorul acestui proiect, prin care o opera de arta este transformata intr-un spectacol teatral.
In mijlocul salii, o instalatie reproduce o masa din refectoriu, cu feluri de mancare cu tot, toate realizate din material plastic alb. In felul acesta, spatiul este si mai aproape de functiunea sitului original. Masa este luminata de jos, in culori schimbatoare. In sunetul unei muzici renscentiste - alegere relativ banala -, imaginea frescei se schimba. Se vad, pe rand, detaliile. Se izoleaza grupurile de apostoli, punandu-se in evidenta cand expresia fetelor, cand dinamica mainilor. Se ilumineaza detalii din fundalul aflat intr-o stare avansata de distrugere. Utilizarea inteligenta a computerului creeaza spectaculoase efecte de tridimensionalitate. O jumatate de ora dureaza acest spectacol dinamic, fascinant, prin care opera de arta plastica, statica, este convertita intr-o procesualitate teatrala. Totusi, privitorul ramane nemultumit. Oferindu-i-se imaginea virtuala, el este privat de contactul cu lucrarea “originala”, aceea iesita din mainile pictorului insusi, prelungire a corporalitatii acestuia. Lipsita de “aura” unicatului, imaginea computerizata cade, crede el, in zona kitsch-ului.
Nimic mai fals. Calatorul care a mai citit cate ceva inainte de a se imbarca stie ca imaginea virtuala a lui Greenaway nu este decat copia unei copii. Leonardo, dornic sa experimenteze, n-a respectat tehnologia consacrata a picturii in fresca, iar consecintele au fost dezastruoase. Daca lucrarea sclipea in plina glorie la vernisajul din 1498, ea ajunsese, dupa numai douazeci de ani, intr-o avansata faza de degradare. Neclaritatea imaginii a dat apa la moara unor interpretari iconografice arbitrare, intre care aceea a lui Dan Brown a starnit destula senzatie ca sa-l imbogateasca pe autor. De aproape cinci secole fresca este restaurata, repictata, rafistolata. Ultima interventie, de data recenta, a starnit obiectii vehemente, tocmai pentru metodele radicale de “improspatare”.
Tot la Milano se poate vedea, pe tavanul uneia dintre salile castelului Sforza, o alta fresca celebra a lui Leonardo, de care putini se intereseaza. Ea reprezinta o increngatura arborescenta extrem de complexa, in care ramuri si frunzis se incolacesc intr-o structura aproape fractala. Fata de imaginea din albume, bine prelucrata la Photoshop, originalul abia daca permite ochiului sa perceapa cate ceva. Decat sa nutreasca zadarnice regrete, cei care au avut contact cu da Vinci doar prin Greenaway ar trebui sa se considere privilegiati. Iar daca vor sa vada tablouri de Leonardo at his best, nu au decat sa mearga la pinacoteca Ambrosiana, unde se pot delecta fara a se inghesui. Naivul vrea neaparat capodopera omologata si intens publicitata, doar cunoscatorii stiu sa descopere ceea ce cu adevarat ii poate imbogati.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
