Episodul 8 Ambiguitati
Mihai Badea o gasise pe Marga vesela, taifasuind cu sora Anca Stefan. Sora Anca se ridica, netezindu-si halatul alb cu gestul ei reflex, pe care i-l admirase intr-o vreme, si se retrase.
- Am vazut fetita, arata foarte bine! o felicita el. Daca si maine e la fel, va dau drumul acasa. Te-ai mai odihnit?
Marga il privi cu ochii ei caprui si limpezi, usor incercanati, si cu vechiul ei zambet multumit si fara griji, pe care nu i-l mai vazuse de mult.
- A fost o adevarata experienta statul in spital! Asa o fi peste tot? il intreba.
- Depinde ce intelegi tu prin "peste tot", ii raspunse el, mangaindu-si mustata. Daca te referi la imprejurimi, n-ai pierdut nimic, ba chiar as putea spune ca noi avem o dotare si o capacitate de deservire rezonabile. Daca te referi la alte hotare, nu stiu sa-ti spun, n-am vazut, am citit doar.
- Asa-i, iarta-ma, am pus si eu o intrebare prosteasca, se scuza Marga. Inca nu mi-am intrat in forma. Am avut niste nopti zbuciumate, pline de vise fara cap si coada! Dar in aceasta dimineata m-au sunat si m-au vizitat o gramada de colegi de la teatru. Ce placere mi-au facut! Uite cate flori mi-au adus, s-a umplut rezerva! Cosul e de la George.
As fi pus ramasag, isi spuse Mihai Badea, numai el putea sa fie atat de fudul si de ostentativ. Ma intreb daca il poate suferi cineva, in afara de femei.
*
Fusese si el invitat la logodna. Dupa o tacere indelungata, il sunase Marga, sa-l invite "in mod special".
- Aha, te-ai impacat in cele din urma cu Raul? o intrebase el, sincer curios. Aflase ca se despartisera dupa intoarcerea din Franta.
- A, nu, nici pomeneala! rostise ea, grabita. Nu-l cunosti pe logodnicul meu! Sau poate ca-l cunosti! adaugase ea, tainic. Acum te las, ca am o gramada de treburi pe cap!
Asa ca nici macar nu-i spusese cu cine se logodeste.
Mihai isi inchipuise un fost coleg de facultate, fie la fel de nonconformist ca Raul, fie pretios si pedant precum Andu. Si, cand colo, daduse peste o matahala de 39 de ani, care-i coplesea pe toti cu prezenta lui masiva, cu ifosele lui, mai ales pe Marga, atat de firava si plapanda la cei 23 de ani ai sai.
Aflase putin mai tarziu ca era vorba de renumitul dramaturg, dar asta nu-i schimbase cu nimic prima impresie. De asta nici nu-i frecventa pe Ordeni.
Stia ca Marga dadea oricand de el, atunci cand dorea sa mai discute cu el sau cand avea pur si simplu nevoie de el.
Insa tocmai la logodna ei i se infiripase si lui gandul la o casatorie din interes.
Dupa incheierea stagiaturii, obtinuse repartitie la tara, in comuna parinteasca. Dar cu siguranta nu avea de gand sa ramana acolo. Voia sa se specializeze in ginecologie si sa lucreze neaparat la oras.
De atunci incepuse sa se uite cu alti ochi la Eva, cu care, de altfel, se casatorise un an mai tarziu, la scurta vreme dupa fastuoasa nunta a Margai cu Ordeanu.
*
- Vad ca te-ai imprietenit cu Anca, schimba el vorba, mangaindu-si iar mustata, intr-un gest reflex.
- Da, imi place de ea, raspunse Marga vesela, saltandu-se in capul oaselor si aranjandu-si bretonul. Of, parul asta! Nu imi mai sta nicicum... Las' ca ies eu de-aici! Imi pare a fi de treaba... Aduce putina culoare in monotonia de aici...
- Putin mai multa culoare decat ai crede, o intrerupse Mihai, oftand discret. Daca-mi dai voie sa-ti spun, eu unul cred c-ar fi mai bine s-o lasi sa-si risipeasca talentul si culorile pe culoarele spitalului. S-ar putea sa-ti rezerve niste surprize neasteptate in viitor.
- Chiar crezi? De ce? se mira sincer Marga. Ei, lasa, sa-i dam o sansa! De altfel, tocmai am invitat-o la petrecerea pe care George si cu mine intentionam s-o dam pentru Ariadna, cand ma mai pun pe picioare.
- Esti deja pusa pe picioare, se vede de la o posta! replica Mihai Badea. Nu vezi cata energie iradiezi?!
- Sper din tot sufletul sa ai dreptate! il rasplati ea cu un zambet larg si stralucitor. Dar sa nu uit, ca parca vad ca ma iau cu vorba: la petrecerea noastra esti si tu invitat, normal... Daca era si Eva aici, mi-ar fi placut sa fiti voi nasii fetitei. Sincer iti spun! Hai, promite-mi chiar acum, pe loc, ca vei veni negresit! Promite-mi acum, ca stiu ca nu-ti plac petrecerile si s-ar prea putea sa te razgandesti mai incolo! Ai promis, da?
Mihai Badea incuviinta din complezenta, intrebandu-se, retoric, de ce era intotdeauna gata sa-i stea la dispozitie acestei tinere femei, uneori atat de plina de toane.
Isi aduse aminte ca, nu mai departe de acum trei zile, alta era relatia dintre ei. Marga Ordeanu il vizitase la spital si apoi el o condusese cu grija la plecare. Marga voia sa treaca pe la unchiul ei Stavru, dar strazile erau pline de polei si Mihai ii oferise bratul, curtenitor. (...)
Pasii Margai se inviorasera subit, uitand de povara pe care o purtau si parand sa transporte cu ei doar niste amintiri placute din trecut, la care ea revenea atunci firesc si aproape cu regret, dupa ce vreme de atatia ani le incuiase intr-un cotlon al mintii.
Ce draga ii fusese Marga atunci! O simtise atat de apropiata si neajutorata! Vazand-o atat de des in ultima vreme, melancolica si indepartata, dar confesandu-i-se parca numai lui mereu, simtea ca isi descopera un prieten de suflet, care ii lipsise dintotdeauna si, mai ales, simtea ca o portita minuscula dinauntrul lui era pe punctul de a se deschide.
Tot in seara aceea se declansase si nasterea, spontan... Iar acum, dupa nastere, Marga redevenise aceeasi persoana pe care o cunoscuse in urma cu multi ani: optimista, debordand de elan si mult prea increzatoare in toata lumea.
- ... Hei, e timpul s-o iau din loc! o batu el pe umar, amical. M-am convins ca si tu esti gata sa-ti iei zborul de aici. O sa-l sun pe George sa vina sa va ia maine dimineata. De asta m-o fi cautat ieri la telefon, sa ma intrebe cand veniti!
*
Se inselase, insa, crezand ca va scapa usor de Ordeanu. Acesta il invita la o discutie intre patru ochi, pe care Mihai nu fu in stare s-o refuze. Incercase in van s-o amane, macar, dar George stia sa insiste. Inchise telefonul enervat.
N-am inceput bine anul, ofta el. Pe drumuri, cu sedinte, cu certuri, cu nervi, fara chef de lucru, cu o melancolie blegoasa pe care parca as fi prins-o din aer, pasata de Marga-cea-de-dinainte-de-nastere; cu pustiul ala amarat...
Isi dadu cu palma peste frunte. Uitase de Mihaita, uitase ca-l lasase acasa cu batranul Badea, uitase ca trebuia sa ia o decizie in privinta lui... Isi cerceta ceasul, dintr-un gest reflex. Era inca devreme, de-abia trecuse de amiaza. Puse mana pe telefon sa sune acasa, dar se razgandi. Isi scoase halatul, iesi din cabinet fara sa arunce vreo privire la cele cateva paciente care-l asteptau rabdatoare si intra grabit la Bungescu.
- Imi iau liber azi, incepu el sa turuie. Am venit azi noapte tarziu, sunt obosit, nedormit, si, colac peste pupaza, am o migrena infioratoare. Nu pot sa lucrez. Va rog sa preluati dumneavoastra pacientele mele, in mod exceptional. Vedeti ca aia mai grasuta e ruda unui mahar de la consiliul judetean de partid, minti el cu seninatate.
Minciuna ivita pe ultima suta de metri ii taie lui Bungescu potopul de mustrari care-i stateau pe limba. Incuviinta din cap ritos, facandu-i un semn cu mana, inspre usa, cu o generozitate nebanuita.
Ajunse acasa pe la ora trei dupa amiaza. Se plimbase prin parcul central al orasului, pustiu si inghetat la ora aceea, vizitat doar de ciori si de cateva vrabii galagioase. Era ger afara, dar isi pusese gluga imblanita a canadienei negre pe cap si isi trasese fularul negru peste gura. Simtea ca gerul ii face bine. Ramasese cateva minute pe o banca inghetata, gandindu-se la Mihaita. Nu stia ce sa faca in legatura cu el, pur si simplu nu se putea hotari. Apoi intrase la o carciuma de langa parc, pe care o mai frecventa cand si cand. Comandase un gratar cu cartofi prajiti, dar trebuise sa se multumeasca doar cu o minuscula pulpa de pui cu garnitura de orez fiert si creveti. Bause un coniac. Se uitase la chipurile inexpresive ale celor din jur, care aveau in fata doar pahare cu un vin ieftin si otetit, mirositor de la o posta. Se gandise iar la viata lui, la ce ar fi putut, sau ar fi dorit, sa-si reproseze, dar gandurile i-o luasera razna, si atunci se indreptase spre casa.
Se asteptase sa fie primit cu bodoganelile de rigoare, dar batranul parea calm, ba chiar ii facuse semn sa-si coboare glasul.
- A atipit ala micu' din nou, dupa ce-a infulecat doua portii de ciorba de cartofi...
Intrasera in bucatarie si isi aprinsesera cate o tigara. Badea inchisese cu grija usa dupa el, sa nu ii deranjeze somnul pustiului. Il privi pe Mihai tinta in ochi si apoi ii povesti cu voce scazuta.
- Sa vezi, numai... Au dat apa calda pe la pranz, vreo douazeci de minute, si l-am bagat in cada, sa-l spal. Ce sa vezi, era plin de vanatai si de julituri, ba mai avea si ditamai cucuiul in crestetul capului! L-am intrebat cine l-a batut, da' n-a vrut sa-mi spuna, e indaratnic rau si amarnic de tacut, de-i scoti vorba cu clestele din gura... Da' ma rog, una peste alta, a fost ascultator, n-am ce zice... Problema e ce ne facem cu el, acu'?
Si isi atintise din nou ochii sfredelitori asupra lui Mihai.
- Zau ca nu stiu, ofta Mihai Badea, tragand inciudat din tigara. M-am gandit si eu toata dupa-amiaza la el si n-am putut lua nici o hotarare.
Batranul continua sa se uite neclintit la el. Mihai isi aminti deodata ce il frapase cand intrase in sufragerie: batranul il invelise pe pusti cu plapuma lui, groasa si moale.
- Ar fi putut fi copilul tau, dadu in cele din urma glas batranul Badea gandului care se vedea ca-l macinase toata ziua. Daca nu te desparteai de Eva... Aveam si eu acum un nepot de care sa am grija...
Mihai urmarise indelung drumul poticnit al celor cateva lacrimi prelinse pe obrazul aspru al tatalui sau. Daca toata tineretea lui se zbatuse sa ajunga cineva, o facuse si pentru a-i arata batranului Badea ca are cu cine sa se mandreasca. (...)
- Pai sa-l mai tinem cateva zile, rosti el cu indoiala, intr-un tarziu, trecand fara comentarii peste remarca amara a tatalui sau.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
