Ziarul de Duminică

Cine pe cine imita

25.07.2008, 20:54 23

Pe scena Teatrului National al Cataloniei din Barcelona se desfasoara spectacolul Boris Godunov. Intriga, replicile ne contrazic asteptarile. Faimoasa trupa La Fura dels Baus este cunoscuta in lume ca reprezentativa pentru teatrul postdramatic, care respinge primatul textului, al constructiei si al conflictului. Miscarea, dansul, efectele de lumina, mijloacele electronice concureaza in mod egal la realizarea starii emotionale, iar experienta estetica produsa este una de natura contemplativa, nu participativa. Or dramatizarea acestui episod din istoria Rusiei urma canoanele teatrului dinainte de Beckett si Ionescu, parand sa fi fost scrisa de Sartre sau de Camus. Desigur, actualizarea, cu miza politica, e clara. Boris Godunov vine la putere, adus cu entuziasm de mase, ca sa faca ordine in tara, precum, in zilele noastre, Putin. Intelectualii, amatori mai mult de libertate decat de securitate, vor sa i se opuna, dar multi dintre ei tradeaza din oportunism. Decorul e format dintr-o mare proiectie video, din care, prin artificii simple, dar eficiente, corpurile actorilor ies si reintra. Jocul lor e teatral, in intelesul vechi si bun al cuvantului. Fuziunea dintre virtual si tridimensional se realizeaza organic, aproape fara sa se vada "cusaturile".
Deodata, surpriza! Usile se deschid cu zgomot asurzitor si in sala navaleste o banda de teroristi, mascati si inarmati. Ei intrerup spectacolul, ii agreseaza pe actori si ii intimideaza pe spectatori. Monteaza bombe care pot exploda oricand, ameninta publicul cu arme automate, confisca telefoanele mobile etc. Putini sunt insa cei care intra in panica. Majoritatea spectatorilor stiu despre ce e vorba. La Fura dels Baus insceneaza, de fapt, atacul terorist petrecut la Moscova, intr-o sala de teatru. Arta copiaza, aproape aidoma, realitatea. Modificarea esentiala e ca, daca la Moscova se juca un musical anodin, alegerea lui Boris Godunov ca piesa in piesa da reprezentatiei o semnificatie mai profunda. Vedem apoi, intr-o inregistrare video inspirata din stilul jurnalelor de actualitati din anii '50, sedinta de guvern in care se examineaza situatia de criza. Bineinteles, actorii sunt cei ii joaca pe presedinte, pe ministri si generali, dar totul e lucrat astfel incat sa para natural. Un merit al spectacolului este faptul ca aceiasi interpreti care joaca in Boris Godunov in stil traditional isi schimba complet stilul, mimand spontaneitatea spaimei in relatiile cu teroristii. Apare si negociatorea din partea guvernului, figura inspirata de jurnalista Anna Politkovskaia, intre timp asasinata. Acum dialogurile se desfasoara intre teroristi, intre teroristi si interpretii piesei din piesa, respectiv intre teroristi si negociatoare. Ele par inspirate din romanele lui Andre Malraux, dar sunt simplificate, ca sa fie intelese de oricine. Se enunta fraze de genul "Este dreptul generatiei noastre sa incerce sa schimbe lumea, indiferent de sacrificii", care suna cam sforaitor. Problema este insa alta. Daca spectacolul ar fi fost produs inaintea atacului de la Moscova, impactul sau ar fi fost atat de mare, incat el ar fi fost, probabil, interzis, de teama ca spectatorii sa nu sufere vreun soc psihic. Pe de alta parte, ar fi fost genial ca, ulterior spectacolului, atacul de la Moscova sa se produca totusi, avand in vedere ca adevaratii teroristi, nedusi la teatru, ar fi ignorat piesa. S-ar fi adeverit astfel vorba lui Oscar Wilde, cu viata care imita arta, nu invers. Or, asa cum stau lucrurile, spectacolul nu e decat reconstituirea stilizata a unui eveniment din actualitatea imediata. Mai putina supunere la real si mai mult avant al imaginatiei nu strica niciodata.
Am vazut acest spectacol in cadrul festivalului Come & See, initiat de autoritatile din Catalonia pentru promovarea internationala a teatrului din zona. Au fost invitati, pe cheltuiala organizatorilor, critici, directori de teatru si organizatori de festivaluri din toata lumea. Acest fapt arata larga autonomie locala, culturala etc. de care se bucura provinciile Spaniei. A fost ca si cum autoritatile din Tinutul Secuiesc ar fi organizat, de capul lor, un festival de teatru in limba maghiara, ca sa-si promoveze imaginea pe plan international.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO