Acest ceremonial se repeta de ani de zile, diferentele dintre diversele evenimente numite "lansare de carte" fiind facute de calitatea celor ce vor lua cuvantul si de interesul presei. In general, la astfel de manifestari cartile nu se cumpara, asa incat autorul renunta din start la ideea de a vinde: unii generosi lasa un numar impresionant de volume la indemana publicului, altii le distribuie ei insisi cu autograful de rigoare. Totul, pana la urma, are un iz de tristete, saracie si disperare. Ceea ce autorul a gandit ca fiind o sarbatoare a cartii sale este adesea un chin al multumirii publicului care a catadixit sa vina sa-i ia cartile, sa-i manance saleurile si sa-i bea vinul.
Am participat insa si la alte feluri de lansare. Dupa imaginatie si buget, ele au cuprins o arie destul de larga de curiozitati: de la lansarea de cinci minute (atat a durat, cat sa se anunte pentru ce s-au adunat niste oameni acolo si cam ce pot face in urmatoarele doua ore - sa rasfoiasca volumul, sa stea de vorba intre ei cu un pahar in mana, sa socializeze, cum s-ar zice), pana la kitschoase serbari de tip scolar cu cantece, recitari, scenete si chiar cuvantari ale fostei invatatoare, fostei diriginte, fostei profesoare de limba romana. S-au facut lansari de carte cu muzica (de toate felurile), s-au facut cu actori care au recitat din opera respectivului, s-au facut lansari de carte cu vernisaje de expozitie. Vorba lui Pusi Dinulescu: "Dar cu stripteuze n-ati incercat?!". Nu, inca n-a avut nimeni curajul sa aduca niste fete care sa se dezbrace de haine la bara culturii si, uneori, chiar de caracter, dar s-au adus politicieni mai in voga, mai expirati, cantarete si trupe cu morga cantand muzica de camera, s-au adus chiar si presedinti de stat (spre sfarsitul mandatului, cam fiecare presedinte al Romaniei a girat cu prezenta sa cate-o aparitie de carte, pentru ca dadea bine la mandatul urmator).
Nu se poate spune ca nu s-a incercat. Parerea mea e ca rezultatul a fost acelasi: cartea si autorul au cam trecut pe planul al doilea, adica lansarea (trimiterea cartii, cu toata viteza, catre cititor) fasaindu-se ca intr-un zbor de avion, cum vedem pe la curiozitati: cand sa ia inaltime a picat in bot.
ASadar, cele mai multe lansari de carte nu au nici un efect. Cauzele acestui esec sunt multiple, dar ele se pot numi cu un cuvant "mentalitatea romaneasca". Nu exista nici o strategie de lansare (autorul este lasat sa incropeasca singur evenimentul). In fond, ce se doreste? Simplu spus, atragerea atentiei publicului si a criticii asupra aparitiei unei carti. Pentru aceasta trebuie sa creezi un eveniment centrat pe autor si pe carte, nu pe vedeta care participa la lansare sau pe un alt fapt colateral literaturii. Cand invitatul este mai important decat autorul, e sigur ca tinta nu este atinsa. Strategie ar mai insemna si continuitate, repetabilitate, un program de lansari care sa caute publicul in locuri diferite. In Statele Unite si in tarile Europei Occidentale se practica turneul de promovare a cartii.
Daca a face o strategie nu ar fi un lucru imposibil, mai greu este sa schimbi mentalitatea sau cultura publicului care vine la astfel de evenimente.
Mi-e rusine sa o spun, dar se vine la lansari de carte ca la pomeni, fie ele si culturale. Tot participantul vrea o carte gratis (cu autograf cu tot), vrea sa manance bine, sa bea bine si sa fie tratat ca un oapsete de seama care a catadicsit sa te onoreze cu prezenta sa. M-am jurat ca nu voi mai face lansari cu dar, de cand, la una dintre ele, un nesimtit imi batea intr-o sticla tipand "mestere, nu mai e apa minerala!".
Toate acestea arata lipsa de respect fata de cultura, fata de omul care scrie, fata de produsul muncii lui. In alte parti, lansarile sunt simple, dar temeinice: cineva prezinta autorul, autorul citeste din cartea sa si apoi da autografe. Participarea se face pe baza invitatiilor sau biletelor platite, cartile se cumpara, autografele se dau pe bani. Nu e nevoie nici de pian cu coada, nici de politicieni, nici de un piscot, o fanta, o atentie.
O carte din colectia "Romanul secolului XX" si doua de la editura Ceres. Shogun - cu Opere vol. XIV, un tom din seria "Romanul de dragoste" si minim doua antologii de lirica patriotica.
Cel mai iubit dintre pamanteni nu avea pret si nu se dadea decat la contrapartida cu alte produse de pe piata neagra - carne ori cafea naturala.
Comunismul ne-a facut pachete, obligandu-ne sa cumparam si ceea ce nu voiam sa cumparam. Am crezut ca sunt nebuni, prosti, rai, sabotori, dictatoriali, ca isi bat joc de noi. Aveam sa observam ca vanzarea la pachet nu era o inventie a lor. Sigur, strategiile astea noi de vanzare nu mai sunt atat de nesimtite, sunt mult mai elegante.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
