Probabil ca exista foarte multe persoane pentru care este absolut irelevant faptul ca Sacha Baron Cohen, nascut la Londra in 1971, a studiat Istoria la Cambridge, ca este, in viata "civila", un tip foarte manierat, un adevarat gentleman de Cambridge, care intentiona, inainte sa se apuce de comedie, sa-si dea doctoratul si care il considera pe Peter Sellers unul dintre marile sale modele actoricesti, iar dincolo de ecran are consideratii foarte profunde si argumentate asupra disciplinei in care s-a specializat. In fapt, se prea poate ca tocmai studiul istoriei sa-i fi conferit lui Cohen capacitatea de-a observa ridicolul, circularitatea infinita a erorilor umane si ipocriziile individuale sau colective care au animat oamenii in diferite momente ale traseului lor. Insa, asa cum spuneam, potrivit forumurilor de cinema, cel putin, se poate vedea cu ochiul liber ca exista foarte multi spectatori hotarâti (indiferent daca au vazut filmul sau nu!) sa nu inghita deloc demersul satiric pe care Cohen il intreprinde in al doilea film al sau, doar dintr-o prejudecata evidenta – de vreme ce au aflat doar indirect si partial ce contine el. Si mai stranie pare imposibilitatea de-a disocia personajul de actor. In fond, a-l numi pe Sacha Baron Cohen tâmpit, prost ori lipsit de talent in cazul in care nu rezonezi cu personajul pe care il joaca este similar ca mecanism psihologic cu a-i scrie unei eroine dintr-o telenovela pentru a o felicita sau a-i cere sfaturi de viata (tot forumurile demonstreaza ca exista si asa ceva). In definitiv, in cazul lui Bruno, nimeni nu-l obliga pe spectator sa aprecieze, la pachet, toate gag-urile de acolo. Incercând (cu mare succes) sa ridiculizeze lumea artificiala si snoaba a modei, sa râda de obsesia americana a celebritatii (care poate ajunge pâna acolo incât determina o mama sa accepte o liposuctie pentru bebelusul ei), de exagerarile din lumea homosexualilor si heterosexualilor deopotriva, de goana dupa rating, de politica si de conflictele de toate felurile de pe glob, precum si de adoptiile internationale sonore practicate de vedetele hollywoodiene, Sacha Baron Cohen reuseste, evident, sa ofenseze de multe ori. Nu toate glumele lui sunt perfecte si nici toate gaselnitele stralucite. Insa faptul ca actorul-scenarist isi asuma si ofensele, si extravagantele, si non-conformismul personajului este limpede pentru orice spectator cu ceva experienta cinefila. E axiomatic deja ca in arta singura pornografie e lipsa de talent. Iar de asa ceva Sacha Baron Cohen nu poate fi acuzat. De fapt, dincolo de sarcasmul teribil, mai bine sau mai slab tintit, al glumelor sale, care poate fi sau nu discutat, argumentat si contraargumentat in cel mai civilizat mod (si nu e nici o problema daca desfiintezi filmul din punctul de vedere al unei chestiuni de gust, nu de atitudine - condamnabila in discursuri inflamate), el demonstreaza – mai mult decât in Borat – o disponibilitate actoriceasca extraordinara. Daca in Borat prima gagul, in Bruno cu adevarat speciala e interpretarea lui Cohen. Iar daca pâna acum a reusit sa scandalizeze si sa imparta publicul in mai multe tabere, Sacha Baron Cohen ar putea da lovitura cu o schimbare radicala de ton. Oricum, optiunea ii apartine, iar turul de forta actoricesc din acest recent Bruno (de la accent la gagurile corporale) ii poate demonstra oricarui cineast versatilitatea si posibilitatile sale. Pornit pe culoarul unui anume tip de personaj asumat ofensator, Cohen se poate trezi si ca se autoimita daca nu e atent. In orice caz, el a reusit, deocamdata, sa mai ridice un colt al cortinei ce acopera ridicolul lumii, pentru cei care au urechi de auzit. Tocmai vehementa reactiilor semidocte si neargumentate in fata unui film de asemenea gen demonstreaza ca sunt inca multe, infinit de multe situatii si atitudini, ipocrizii si idiosincrazii cauzate de intoleranta, situatii de care orice personaj cu simt critic accentuat (nu neaparat Cohen) s-ar putea lega pentru a le sublinia rizibilul si, in esenta, lipsa de gust. Pentru ca intoleranta este unul dintre cele mai kitsch lucruri de pe Pamânt...
Bruno. Productie SUA, 2009. Regia: Larry Charles. Cu: Sacha Baron Cohen, Gustaf Hammarsten, Clifford Bañagale, Chibundu Orukwowu, Toby Hoguin, Josh Meyers, Paula Abdul, Bono, Sting, Elton John, Snoop Doog, Chris Martin, Slash. Premiera: 31 iulie. Distribuit de: MediaPro Distribution
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF – editiile din 2007 si 2008 – ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
