Episodul 5. De la o gaura...
Meseriasul parea inca tinerel, soiul acela de ins uitat de varsta, pirpiriu, barbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mazga aceea maronie cu care se manjesc cizmarii, veni cu plictis din camaruta lui. Tinea un celular la ureche. Mormai oftat:
- Bine, am inteles. Da' n-am timp acu'. A venit un client. Treci ca iti dau paraii, pe la cinci.
Privi absent sacosa batranului. Trei paini, o legatura de praz si o sticla de bere din asta noua, "Comandor Gunther", cu gatul lung, ca un lujer de crin.
- Care-i problema? incerca sa zambeasca.
- Dati gauri?
Tanarul ridica din umeri.
- O gaura la curea, preciza batranul. O mai strang putin, ca e prea larga. De, mai intra si omul la apa...
Ii privi centura, burta revarsata, camasa rozulie, cu un desen spiralat si inscriptia din dreptul buzunarului stang, "Monaco 8&8".
- N-am preducea, isi pocni tanarul mainile. A luat-o colegul cand s-a mutat. Si-a deschis atelier la ei in sat, la Soptireanca. Mi-a luat si din calapoade si... Cea ca venise cu ele la coperativa in saijnoua. Pai da de-atuncea nu s-a mai stricat din instrumente... Nu s-a consumat nimic, oricat de noi sa fi fost cand le-a adus? N-a investit nimic statul mai p-orma? N-a adus altele si mai noi?
Patrula agitat de la un pereta la altul al odaitei, intre soba de teracota si oglinda mare, cat un stat de om. Cateva abtibilduri, cu reclame pentru purgativul "Cufundac", pentru pasta de rosii "Reginald" si pentru noile sosete "Kalisstrat" incercau sa astupe o crapatura ce aproape traversa geamul oglinzii de sus pana jos. Prinsa intr-un cui, in coltul din stanga sus al oglinzii, o hartie verzulie cu un scris labartat: "Joi adunarea Ce.O.Me la COOPERATIVA".
- Ce, se rasti tanarul catre oglinda, o preducea-i un hectar de pamant sa ti-l dea daca a desfiintat ceapeu? Da' nici acolo nu mai face chestii de-astea. Ca nu ti-a mai dat atelajele. Lu? tata trebuia sa-i dea doi boi, o caruta, un plug cu trei brazdare, rusesc, il facuse din tabla de-aia, daca stii, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Si ce-au mai batut la saracu' tata pana l-a lamurit sa se-nscrie la colectiva! L-a tinut si-n lada, nu stiu daca ati auzit cum era metoda...
Batranul salta absent de pe un picior pe altul. Tanarul ofta:
- Ne-a inundat veceul. De-un an s-a blocat si sefii nu mai vrea sa-l repare. Zice ca vine privatizarea si la noi. Si daca e sa cumpere cooperativa, s-o ia gata terminata. Daca ma enervez si dau mai tare cu ciocanu, cade tencuiala de sub cercevel. Intelegeti cum e politica... La treaba mica apelam la vecina de la paine, ca la ei inca merge toaleta. A luat-o dom' Cangurasu, dar inca nu a intrat in ea. Daca va zoreste, poate aveti chestia aia cu prostata, mergeti fara probleme. Spuneti ca v-am recomandat eu si doamna Alisa va primeste.
- Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, asa, de cand eram activ. Imi placea nestarea.
- Aha... se dumiri meseriasul. Si cum va ziceam, cand atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea asta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de militieni, sa-i lamureasca sa se-nscrie de buna voie la colectiva. Bateau majurii cu saculeti, sa nu ramana urme. Nu batea ala. Goncea statea pa scaun, citea ziarul Scanteia sau bea un pahar de sprit, ciugulea seminte de bostan. De batut batea alti malaci, da' Goncea statea si cica lamurea omu' cu ideologia si glasu' partidului. Ca era specialist. Cati a lamurit el...
Ofta visator, scarpinandu-se dupa ceafa. Era clar ca treceau prin el imagini porno.
- Seara Goncea avea placeri si aducea fete, neveste, vaduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adica nu le aducea el, le tocmea militianul. Veneau alea, de ce sa nu vina. Mai de frica, mai de curiozitate, mai de placere. La unele cica le dadea si basmale, din alea de casmir. Era una, Sita, veterinara, care pana la urma l-a luat la ea sa... Cum se zice p'aici sa-i faca menajul complet. Satul stia, da' tacea, ca era o frica... Cate nu mai povestea tata, de la colectivizare, cum i-a lamurit sa dea cotele, sa semneze. Astea de ce nu se mai povesteste acum la istorie?
Il privi intrebator, nedumerit, pe celalalt:
- Poate ati citit mai multe carti la viata matale. A povestit careva chestiile astea, ca io unu nu am auzit. Cum s-a facut colectivizarea? Adica mai corect sa ma exprim, de ce s-a mai stricat, daca tot nu le-a dat atelajele inapoi, sau ce-o mai fi fost? I-a lasat sa fure, care a apucat si a fost pa faza. De despagubirea taranilor cica. Da lu? tata ce i-a dat? Nu ziceti ca se judeca si-acusica pentru via aia care-a luat-o ai lui Soporan si nu mai vrea sa o retrocedeze? In fine...
Privi ingandurat in jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hartia galbena cu solutia aceea cleioasa de omorat ganganii si, cum se zbatea sa scape, parea ca se leagana pe o curea lucitoare atarnata de bec.
- Asa si cu nea Trandafir, ofta cizmarul. A plecat cu sculele. Si te mai miri de ce vezi la televizor. Se fura, tataie, in Romania asta de dupa democratie, de zici ca ce-i aia. Uite, ca eu inca ma dau de tanar, aici, la calapod, dar tot imi dau seama ca nu e bine. Prea fura toti, bre! Zici ca toti is de-ai lui Brandaburlea, neamul ala care vad acu' ca i-a bagat cativa la anchetare, cu tabla, cu profilele, ceva de la combinat. I-a bagat da scapa, neica, scapa, ca d?aia e democratia tare. Si daca generalul Goncea e cu democratia la noi, va dati seama ca scapa!
Ridica resemnat, amarat din umeri. Batranelul incerca sa-si scoata cureaua. Parea ca nu-l asculta. Sau nu-l intereseaza nimic altceva, decat gaura lui de la curea.
- N-am, zau, ridica din umeri tanarul. Si nu vreau sa-ti stric cureaua. Vad ca e demult. De pe vremuri.
- Cincizesitrei, zambi batranul.
- Se vede. Marfa. Nici nu zici ca are cincizeci. Mai batrana decat mine, se veseli meseriasul.
- Exact de pe vremea asta. Inceput de august. Era Festivalul. Locuiam in Bucuresti pe vremea aia. Zici ca erai si tu pe-atunci?
- In saispatru is... Conceput in saistrei, se veseli tanarul, gandind cu mandrie cat umor i-a dat natura de poate face spirite de misto cu mosulica asta care pare pe terminate. Galben si burtos.
- Esti inca copil, ce sa stii. Nici nu pari de anii tai! Atunci in saispatru a fost una tare. Vroiau rusii sa ne ia Dobrogea. Unul, Valtev, avea ideea asta. Sa faca un fel de republica cu Bulgaria, Dobrogea, Ucraina, Basarabia, Marea Neagra, ce-ar mai fi incaput. Da le-a pus-o-n cos Dej, la plenara ceceului din aprilie sau mai. Le-a dat o declaratie, ca era si chestia cu China, de-a intrat Hrusciov la idei.
Batranelul privi si el ingandurat spre musca prinsa in capcana lipicioasa a hartiei. Clatina din cap, mustrator:
- A stat si s-a gandit Hrusciov, am polemica cu chinezul, mai vine si romanul si ma baga la polemica, vine si ungurul, si polonezul, ca asta abia asteapta, sa ma prelucreze de ce i-a atacat Stalin cu Hitler in treijnoua, si nu se zgaltaie sistemul? Si a lasat-o mai moale. Adica pa fata s-a facut ca o-nghite, da prin spate l-a aranjat pe Dej, ca era mai aproape. La Mao n-avea cum sa ajunga, era peste Urali, taiga, desertul Gobi, faci o luna cu trenul pana acolo.
Musca parea ca aluneca spre capatul hartiei. Concentrat, batranul continua, ca si cum i-ar fi povestit ei despre politica lui Hrusciov. Se veseli:
- Am fost si eu intr-un concediu in China, in septembrie saiscinci. Pana la Moscova vagonul a mers atasat la trenul cu care plecase Ceausescu la rusi sa le ceara Tezaurul. Abia il pusese Maurer sef la partid, il votase in unanimitate congresul si el, grabit, s-a si apucat sa ceara Tezaurul. Asta l-a si stricat pe Ceausescu, de-a ajuns unde-a ajuns: graba si pripeala. Si diplomatia care n-o avea. Pai tocmai d-asta a si sfarsit asa cum a sfarsit. N-avea diplomatie, nu stia ce-i aia! Iti dai seama ce istorie am prins...
Pirpiriul il studia concentrat. Se tragea din cand in cand inciudat de nas.
- Planul... Planul lu' Valtev, exclama in cele din urma bucuros. Unul de l-a scris la Kremlin si i l-a dat lui Hrusciov sau Brejnev care mai era pa vremea aia. Am auzit de cetateanu cu planul in armata. La prelucrarea politica.
Se apleca, peste tejgheaua la care primea comenzile, si-i zambi batranului.
- Era un maior, politrucul Stanta ii ziceam, ca facuse profesionala de matriteri in cauciuc la "Danubiana", pana sa-l bage la politica in armata. Freca menta toata ziua, dar lunea, cand aveam prelucrarea, ne lua ca la facultate, dar tare de tot. Cu brosuri, cu lozinci, cu istoria lui Ceausescu, cum o-ncepuse de la treispe-paispe ani, de statea batranii din ceceul ala de dinainte de razboi si se minuna cata Revolutie zace in baiatu asta tanar, toate ni le prelucra politrucu Stanta, de-ti venea atunci sa pleci la razboi cu rusii, daca venea careva sa ne atace tara. Mai punea si discuri cu marsuri! Uite ca n-am uitat.
Celularul se rasti de cateva ori din buzunarul sortului cizmarului: "Raspunde, boule! Te suna un fraier!". Studie telefonul concentrat, zambi si-l inchise. Ofta:
- Am auzit ca a fost o chestie... Nu le-am trait, ca eram prea mic. Dar credeam ca a fost atunci cand cu Cehoslovacia. Tata, cat a fost el de belit la colectivizare, nu zici ca s-a dus la primarie sa se treaca voluntar, cand a auzit ca au intrat rusii in Cehoslovacia si bulgarii sarise sa ne ia Dobrogea? Da' nu i-a lasat americanii. Si tata gasise primaria inchisa, ca se terminase programul si primarul plecase la el acasa, in Ghimpatura, unde era insurat.
Surase admirativ, parca urmarind in departarea amintirii cele intamplate atunci.
- Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, ca se mai gasise la Primarie cu unul Jugalete, Vasile Jugalete, de peste deal, care venise si el sa se treaca voluntar. S-au dus la bufet si s-au luat si cu altii care mai era acolo si s-au imbatat ceva de pomina. Tata s-a suit in clopotnita bisericii si a batut clopotul in dunga, de mobilizare. Aialantii se-ncolonase pa sosea si defilau si cantau cum canta recrutii cand pleaca la armata. Mai sa-i ia cu militia, sa-i duca la bulau.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
