La inceputul secolului XX, Constantin Radulescu-Motru a definit pentru cazul romanesc sensul cuvantului anarhie, el insemnand lipsa de ordine si de autoritate. Lipsa ordinii si a autoritatii este determinata de o situatie paradoxala: "sub masca unui constitutionalism de parada, am continuat sa traim zilele unui popor oriental".
In mai toate structurile statului descoperi "un mare contrast, ca intre aceea ce vrea legea romana si ceea ce exista de fapt in sufletul romanesc" care "este neincrezator in puterile sale si nu se simte partas la autoritatea publica".
Autoritatea publica, la randul ei, continua sa fie pentru cetatean "stapanul de odinioara. Asa vrea stapanirea, asa face. Ca poporul romanesc sa se opuna la ceea ce vrea stapanirea, trebuie sa fie la mijloc o teama mai mare decat aceea pe care o insufla stapanirea; trebuie sa fie teama de strain. (...) Nestiindu-se bazata pe vointa cetatenilor, autoritatea publica oscileaza dupa imprejurari. Aci este blanda, cand poporul pastreaza ordinea, aci face sa se simta pumnul, cand iese din ordine".
Desi s-au facut legi potrivite timpurilor moderne, noi "nu le-am aplicat, fiindca li se opune realitatea sufletului nostru... am mascat deprinderile rele si egoiste, care veneau din trecut, cu o serie de indatoriri puse pe hartie, si am crezut ca lucrurile se vor indrepta de la sine".
Schimbarea de mentalitate se face avand la baza dinamismul tuturor claselor sociale pe cand societatea romaneasca este stapanita de "rutina si mentalitatea vechilor clase sociale care traiau din munca altora; defectele ciocoismului trecut: lacomia si ingamfarea de sine, lingusirea catre cei mari si dispretul catre cei mici; toate acestea s-au continuat ca si mai inainte, cu toate ca legile cele noi li se opuneau".
Intr-o situatie similara ne aflam astazi cand exista o mare discrepanta intre presupusele reforme asezonate cerintelor europene si realitatea care se opune aplicarii lor pe teren. Indiferent de vremuri, "deprinderile cele mai rele s-au aratat mai tari decat toate legile".
Sentimentul de frica este intens exploatat intr-o tara a nisipurilor miscatoare, o tara unde oriunde a-i calca te lovesti doar de aparente. Potrivit lui A.E. Baconsky, "oamenii tarilor saracite si mizerabile au intotdeauna sentimentul ca sunt jefuiti de straini si putinele lor bogatii li se par fabuloase, ravnite de toti". (Biserica Neagra) Iar autoritatile cultiva acest sentiment imaginar de nesiguranta colectiva. Realitatea este inversa. Se uziteaza spaima de straini pentru ca aceia care conduc sa poata jefui in liniste. Ceva de genul "dormi linisit. Avem noi grija...". Se pune intrebarea ce fel de tara "este oare aceasta, in care o mana de oameni poate pune dupa voia lor cand foc, cand coruptiune?".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
