Şi totuşi se poate ca in urma unei seri petrecute intr-un astfel de spaţiu să fii mai relaxat, mai zâmbitor şi nu mai tensionat din cauza intervenţiilor peste suavul discurs muzical al lui Joseph Haydn, spre exemplu, ale unei sirene de poliţie.
Dar despre ce este vorba? Despre Piaţa „George Enescu", in care, pentru al patrulea an consecutiv, Primăria Bucureştiului a organizat prin ArCuB unicul festival in aer liber ce imbină prezentarea unor spectacole lirice filmate cu muzica clasică interpretată pe viu.
Iar secretul cred că este acela că asocierea noţiunii şi sonorităţilor muzicii clasice cu un spaţiu deschis – in care poate intra oricine, pe care il poţi părăsi oricând şi in care nu te simţi obligat să ai o anumită vestimentaţie ca spectator – ne oferă acea senzaţie de libertate spirituală pe care o simţim tot mai rar.
Dacă sezonul de vară al acestui spaţiu privilegiat s-a deschis la final de iunie, prin Bucharest Music Film Festival, el se va incheia, foarte probabil, prin Piaţa Festivalului „Enescu" care se va desfăşura intre 11 şi 20 septembrie, tot in mijlocul Bucureştiului, pe locul parcării dintre Biblioteca Centrală Universitară, Ateneul Român şi Muzeul de Artă al României.
Ideea centrală a Bucharest Music Film Festival este preluată de la reţeta similară vieneză, care de altfel şi pune la dispoziţie filmele proiectate in cele cinci seri. Selecţia a fost şi de această dată cu totul deosebită, cei care au ştiut de acest festival şi au venit să le vadă fiind nişte privilegiaţi, cu atât mai mult cu cât „biletul" nu costa nimic.
Oratoriul Creaţiunea de Haydn, cu Orchestra Austro-Ungară „Haydn", dirijor Adam Fischer, concert desfăşurat istorica sală de concert a Palatului Esterhazy din Eisenstadt, a fost prima proiecţie, ea fiind urmată de „Traviata la Gara Centrală din Zurich" (considerată cel mai mare succes al unui program cultural produs vreodată de Televiziunea Naţională Elveţiană), imortalizarea versiunii live a celebrei opere de Verdi prezentată pe peronul gării din Zurich in septembrie 2008. Vinere trecuta a putut fi văzut filmul unei excelente producţii cu Bal mascat de Verdi, pusă in scenă de Richard Jones şi Antony McDonald la Bregenz, in 1999. Cea mai valoroasă proiecţie (programată, firesc, sâmbăta) a fost cea a operei Flautul Fermecat de Mozart, in interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Viena, cu James Levine la pupitru si cu solişti Ileana Cotrubaş, Edita Gruberova şi Peter Weber. Filmul care a incheiat festivalul a fost Concertul de Anul Nou de la Viena 2009, dirijat de Daniel Barenboim.
Până la lăsarea serii insă, când incepeau proiecţiile, pe scena din piaţa festivalului a putut fi ascultată muzică live. Prima seară a avut in centru muzica de jazz, mai precis recitalul unei renumite trupe pariziene, Cvintetul Florin Niculescu, condus de un remarcabil violonist de origine română, care de aproape 20 de ani este considerat un reper al violonisticii de jazz din Franţa. Revenind după un timp indelungat pe scenele româneşti, Florin Niculescu a uimit prin virtuozitate şi prin ineditul repertoriului de jazz manouche, prea puţin familiar publicului nostru.
Voi aminti câteva dintre numele celor care au susţinut diverse recitaluri pe scena din Piaţa „George Enescu", subliniind faptul că dacă pentru publicul experimentat accidentele de sonorizare păreau de neiertat, pentru cei ce se aflau ocazional in contact cu muzica clasică ele nu au avut nici o semnificaţie, plăcerea audiţiei părând a nu putea fi perturbată de nimic.
I-am ascultat pe Toma Popovici – pian şi Adrian Duminică – clarinet, pe remarcabilul tânăr pianist Theodor Dumitru, duo-ul Maite Maruri – mezzosoprană şi Josu Okinena – pian, Cvartetul A4 şi deja celebrul Romanian Piano Trio (Alexandru Tomescu, Horia Mihail şi Răzvan Suma). Concertul final a fost semnat de o formaţie mai mare – Bucharest Summer Orchestra and Choir –, dirijată de Iosif Ion Prunner.
Performanţa ArCuB de a organiza un astfel de summit bucureştean al muzicii clasice şi al bunului gust merită pentru următoarea ediţie o componentă de sonorizare mai performantă. In rest, numai de bine... Piaţa arhiplină este o dovadă a faptului că gustul popular pentru frumos poate fi resuscitat, chair dacă, uitându-ne la programele de televiziune româneşti, avem tot dreptul să ne indoim de o astfel de afirmaţie.
P.S. Fotografiile au fost realizate de Sorin Toma.
OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si Adevarul literar. Activitatea ei publicistic" cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scris", majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru Larousse - Dictionar de mari muzicieni si responsabil" cu sectiunea muzical" a Dictionarului enciclopedic. Este membr" a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost distins" cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistic" al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
