Despre felul cum se cladeste Statia Spatiala Internationala, un oficial de la NASA a lansat o vorba care, pe langa efectul sau amuzant, contine si o buna doza de adevar: "E ceva mai simplu decat daca ai construi un avion in timp ce zbori cu el. Dar nu cu mult mai simplu". Operatia aceasta insolita reprezinta in sine o mare provocare. Inteligenta practica a omului contemporan e intens solicitata, incat sarcina pare asumata nu doar cu rigoare si pricepere de inginer, ci si in viteza presupusa de o competitie sportiva.
In urmatorii patru ani, statia va fi terminata, promite Michael Griffin, administrator al agentiei spatiale americane, iar faptul ca programul navetelor a reinviat dupa impasul de acum patru ani reprezinta o garantie in acest sens. Transportul celorlalte module menite sa intregeasca si sa dea functionalitate maxima laboratorului orbital va pretinde vreo duzina de noi zboruri ale navetelor americane, dupa care misiunea actualilor "carausi" cosmici se poate considera incheiata.
Final de etapa in ce priveste Statia Spatiala Internationala, anul 2010 va marca, totodata, lansarea energica in competitie a initiativei private. Capitalul privat are interese ce nu se suprapun pe cele ale agentiilor guvernamentale. Iar deplasarea preocuparilor sale dinspre cercetarea efectiva a spatiilor interplanetare spre turismul cosmic mi se pare un lucru cat se poate de firesc. Un numar de ambitiosi fara legatura cu lucrarile intreprinse de NASA si-au permis deja luxul unor scurte incursiuni pe orbita si nenumarati altii stau inscrisi pe listele de asteptare. Sunt un fel de astronauti de duminica. Termenul mi se pare mai potrivit decat depreciativul "astronaut de ocazie", chiar daca ocazia si-o creeaza ei insisi, platind pretul enorm al unui voiaj extravagant. Tinta lor turistica a fost, de regula, Statia Spatiala Internationala, unde echipajele aflate de saptamani sau luni in izolarea de pe orbita i-au primit ca pe niste musafiri norocosi. Dar un turism spatial veritabil nu se poate face, cu maximum de randament si profit, decat in "locatii" proprii. Un asemenea habitat cosmic privat este programat pentru lansare in a doua parte a lui 2009, sau la inceputul anului imediat urmator.
Fondator al agentiei private Bigelow Aerospace, un intreprinzator din Las Vegas isi propune exploatarea in regim turistic a orbitelor joase, mai usor de atins si totodata suficient de bune pentru a asigura amatorilor o priveliste de neuitat a globului pamantesc surprins din spatiul cosmic. Robert Bigelow are deja un notabil antrenament in abordarea zonei din vecinatatea Pamantului, in sensul ca fabricarea si lansarea unor module experimentale (Genesis 1 si Genesis 2) se datoreaza agentiei sale. Structurile respective nu pot sustine deocamdata turismul spatial spre care nazuie patronul lor, dar il pregatesc. Un al treilea modul, botezat "Sundancer", se afla in lucru, reprezentand veritabilul habitat cosmic al amatorilor de senzatii extraterestre. In greutate de aproape noua tone, modulul va fi echipat cu obligatoriile sisteme de sustinere a vietii in spatiul cosmic, cu aparatura destinata manevrelor orbitale, cu trei ferestre spre exterior, si va avea 180 de metri cubi de aer in spatiul rezervat locuirii. Ceea ce nu e deloc putin pentru cele doua-trei persoane instalate provizoriu la 400 km deasupra scoartei terestre.
Problema care mai ramane de rezolvat este lansarea in Cosmos a unui asemenea modul complex, pentru care nu stiu sa se fi prevazut varianta construirii sale pe orbita, cum s-a intamplat (si inca se mai intampla) in cazul Statiei Spatiale Internationale. Proiectul este insa prea tentant ca sa ramana fara sprijin si sa se impotmoleasca aici. Exista deja o promitatoare colaborare intre compania lui Bigelow si puternica firma Lockheed Martin, iar in perspectiva anilor 2009-2010, "Atlas 5" va fi racheta insarcinata cu transportarea pe orbita a primului habitat spatial privat. El va ramane acolo cativa ani buni, perioada suficienta, se pare, pentru a se recupera din buzunarul clientilor costurile imense ale investitiei.
Bineinteles, transportul ritmic al turistilor la aceasta destinatie rezervata imensei lor curiozitati presupune alte lansari de pe cosmodromurile terestre, cu alte cheltuieli de fiecare data. E insa putin probabil sa nu se gaseasca intreprinzatori dispusi sa intre in aceasta afacere prospera a secolului XXI, dupa ce greul operatiunilor va fi rezolvat prin instalarea pe orbita a noii statii spatiale.
Daca secolul trecut a apartinut exclusiv profesionistilor Cosmosului, deceniile ce urmeaza vor fi presarate de numele astronautilor amatori, pana cand zborul spatial va deveni, ca si cel aviatic, o situatie atat de curenta, incat nimeni nu se va mai osteni sa retina numele participantilor la trafic. Cu exceptia, poate, a agentiilor de bilete.
De altfel, proiectele lui Robert Bigelow nu se opresc aici. El si-a propus sa construiasca pe orbita o veritabila statie spatiala comerciala. Nucleul va fi "Sundancer", caruia prin 2012 urmeaza sa i se ataseze un modul de propulsie si, ulterior, un alt modul spatios, caruia deocamdata proiectantii nu i-au gasit un nume la fel de metaforic ca al primului, rezumandu-se la un simplu indicativ tehnic: BA-330.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
