Fara sa fiu un campion al conferintelor publice, n-am fost nici absent din acest domeniu. Odata ce primesti o invitatie onorabila (bunaoara din partea Teatrulului National, a revistei Cuvantul sau a Colegiului "Noua Europa"), n-ai motive sa refuzi si, cel mai adesea, ramai de pe urma evenimentului cu amintiri agreabile.
Intre cele doua razboaie mondiale, cultura romaneasca traia natural din asemenea formule, mentinand deopotriva calitatea si ritmul propunerilor. Fireste ca oferta editoriala, televiziunile, fm-urile de toata ziua si avalansa de opinii exprimate in presa cotidiana au deturnat atentia publicului odinioara interesat de intalnirea "pe viu" cu exponentii scenei ideatice. Schimburile s-au diversificat, forumurile electronice le ofera consumatorilor de cultura gratificatia interactiunilor spontane, iar stresul vietii curente (fara a mai pomeni de trafic) ne face sa iesim tot mai greu din birou sau din casa. Declinul formulei interbelice a fost insa agravat si de legislatia privind sponsorizarea, care nu incurajeaza colaborarea mediilor de afaceri cu figurile active din lumea intelectuala. Iata inca un domeniu unde am generat o norma locala deloc sincronizata cu stilul democratiilor evoluate.
In societatile postindustriale, relatia corporatiilor cu publicul implica nu doar branding, ci si angajamente menite sa sustina dezbaterea de idei, altfel spus, "comertul" cu bunuri simbolice. Exista o piata a ideilor, chiar daca ideile nu sunt marfuri, ci mai curand vectori de modelare sociala sau criterii de negociere a stabilitatii politice. Dintr-un soi de obtuzitate provinciala, mintile cele mai luminate si competentele cele mai ascutite din aceasta tara nu sunt atrase intr-un circuit de comunicare chemat sa ventileze viata altminteri imbacsita a institutiilor, fie acestea publice sau private.
Lucrurile se vor indrepta atunci cand o noua lege a sponsorizarii ii va incuraja pe actorii economici sa initieze programe culturale, dar si pe masura ce prezenta investitorilor majori din Romania se va consolida. Spun asta sub impresia placuta pe care mi-a lasat-o recenta invitatie primita din partea Microsoft Romania, care sustine si organizeaza, de trei ani incoace, o serie de conferinte publice pe cele mai diferite subiecte de actualitate. Am descoperit, cu aceasta ocazie, nu doar top manageri Microsoft (adica o seama de oameni minunat de modesti, in pofida succesului), ci si un Brasov renovat, curat, plin de studenti interesati, bunaoara, de "viitorul crestinismului in Europa": tema la care m-am oprit. Desigur ca, daca as fi sustinut aceleasi idei la o televiziune, as fi avut un public mai amplu, dar prea larg pentru ceva ce nu seamana cu hamburger-ul de la fast-food. E nevoie insa si de alte meniuri, in care paradisul intalnirii "fata catre fata" redevine posibil, asociindu-se totodata cu luxul aprofundarii. Sunt sigur ca, in primul deceniu postintegrare, cultura corporatiilor si cultura umanista vor avea instinctul de a se descoperi, spre interesul general. Poate ca timpii morti ai tranzitiei, care ne-au erodat capitalul biologic, vor aparea atunci - in prezenta normalitatii si aici regasite - intr-o lumina teribil de frustranta. Dar, cum se spune, mai bine mai tarziu decat niciodata. Conferintele Microsoft au creat deja un exemplu pe care-l sper contagios.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
