- Dle Chiriac, v-am ascultatvorbind la conferinţa de presă pe care aţi organizat-o laBucureşti, v-am urmărit in cursul ultimilor ani şi am văzut cumfaceţi, magistral, să comunice cifrele, schemele manageriale, cucuvintele, cu consideraţiile despre actul artistic. Am sentimentulcă persoana care izbuteşte să facă aceste domenii, incongruente, săcomunice, poate totul. Poate media orice formă de conflict. Cum den-aţi reuşit să comunicaţi cu cei de la TIFF şi să-i convingeţi săschimbe perioada festivalului clujean, care se suprapune cu cea aFITS? In termeni generali, orice rivalitate poate fi fertilă,dar...
- Nu e o rivalitate....
- Da, dar Clujul vă "fură" dinpotenţialii spectatori...
-E-adevărat. Nu e vorba insă numaidespre spectatori, e vorba de vizibilitatea a două mari evenimentede dimensiune internaţională. Vrând-nevrând, aici sunt implicaţifoarte mulţi diplomaţi şi, mai ales, foarte multă media; pe de altăparte nu există foarte mulţi finanţatori care să fie dispuşi, inacelaşi timp, intr-o perioadă de criză, să investească intr-uneveniment cultural. TIFF-ul e intr-al treilea an de funcţionare,Festivalul Internaţional de Teatru e la a XVII-ea ediţie. Eu amincercat să personalizez TIFF-ul: sfârşit de mai, inceput de iunie.Ca organizator, in cadrul suitei de evenimente legate de momentulSibiu - Capitală Europeană, in 2007, am făcut un sezon special alTIFF-ului la Sibiu, in aşa fel incât el să fie parte din capitalaculturală europeană. Eu cred că e firesc ca un festival, caredoreşte să se personalizeze şi să-şi capete un rol exemplar inarealul evenimentelor culturale ale lumii, trebuie să-şi găseascăun moment unic; Edinburgh-ul şi l-a găsit, Avignon-ul şi l-a găsit,Sibiul şi l-a găsit pe al lui şi s-a dezvoltat in aşa fel incât sănu reprezinte un impediment, un obstacol pentru o altă zonăculturală. Sper din toată inima ca Tudor Giurgiu să inţeleagăaceste lucruri şi să-şi mute cu o săptămână, două, trei acestfestival, a;a incât să nu mai existe un conflict deinterese.
- Cum respiră Festivalul inperioadă de criză?
- Suntem intr-o perioadă foartedificilă, probabil cea mai dificilă de după război, la nivelplanetar. Iar in România trăim o intreagă nebuloasă, o necunoaştereşi o tulburare fără precedent, un moment de uriaşă neincredere. Peaceastă platformă generală, festivalul incearcă să dezvolte cea maiimportantă ediţie a sa dintre toate cele 17 de până acum. La mijlocexistă şi un pariu: intr-o perioadă de criză, un manager bun,ajutat de o echipă solidă, poate să demonstreze, in ciudaresurselor care, inevitabil, sunt mai scăzute, că se poate organizaun eveniment de amploare. Bugetul din acest al Festivalului de laSibiu este de 5,2 milioane de euro, din care doar 26,3% reprezintăban public românesc. Intr-o perioadă de criză, trebuie profitat defaptul că lumea tinde să se intoarcă spre emoţie, către sentiment,către nevoia de speranţă, de pozitivitate, de ierarhii şi de valorimorale. De aceea, am căutat ca Festivalul să fie exemplar dinpunctul de vedere al participării. Iar dimensiunea lui este dată denumărul de participanţi, de numărul de evenimente (circa 350), denumărul de locaţii şi de spectatori (circa 35.000, zilnic). Nu inultimul rând, de calitatea şi diversitateaparticipanţilor.
- Ce noutăţi aduceţi in acestan?
- Festivalul este un brand. Eleste inscris ca festival independent, in adevăratul inţeles alcuvântului, cu drepturi de autor, şi a devenit acum un festival alartelor, pentru că incearcă să acopere tot ce inseamnă posibileveniment spectacular intr-o comunitate, de la spectacolulindoor până la variile evenimente outdoor, sub toateformele, de la teatrul de expresie corporală şi până la spectacolulde lectură, la teatrul "de cuvânt", care promovează textul, lateatrul de păpuşi, până la cele mai experimentale şi mai inovatoareforme dramatice. Există şi spectacole de dans contemporan, debalet, spectacole de muzică, sunt spectacole de flamenco, suntspectacole de fado, sunt marile spectacole de stradă şi care, defapt, dau dimensiunea comunitară şi care, din punct de vederefilosofic, transformă o comunitate, pentru că, făcând o cercetare,in orice comunitate foarte rar se intâmplă ca oamenii să meargă lateatru, există probabil un procent de 5% care au obişnuinţa săliide spectacol. Ei bine, aducând miracolul in faţa omului de rând,astăzi, mâine poimâine, aducând calitate, bun gust, dar şicapacitate de a uimi, de a emoţiona, de a sensibiliza, atunci"vizitatorul" meu de azi devine un potenţial spectator. Unspectator care va veni peste un an sau doi, ori poate, cine ştie,mai repede, in sala de teatru, care va incepe să se imbrace altfel,care va avea bucuria să stea la o terasă, care va avea dorinţa de acomenta, care va dori să aibă o opţiune. Eu cred că asta este mareamisiune a societăţii noastre, aceea de face comunităţile să fieconştiente, in aşa fel incât ele să-şi decidă propria soartă, săaleagă in cunoştinţă de cauză şi să inlăture impostura şi mareacorupţie care există, din păcate, la modul canceros.
- De ce a fost aleasă tema"Intrebări", sugerată de studioul teatral al lui Peter Brookintitulat "Warum Warum"?
- Multe dintre motive le-amevocat. Avem nevoie de aceste intrebări fundamentale, de tipul"Cine suntem noi după douăzeci de ani?", "Care este poziţia noastrăin Europa?", "Care este rolul nostru, al artiştilor, in aceastăsocietate?", "Cum ne raportăm la artiştii Europa, la artiştii dinlume?", "Care sunt raporturile noastre cu banul public, cu banulprivat?" Intrebările aduc, desigur, şi răspunsuri. Am dorit săaducem, in cadrul festivalului, un târg de carte, pentru că estenevoie de lectură. Sibiubookfest lansează şi el câteva intrebări.In ultima vreme, suporturile tradiţionale ale conţinutului scrissau sau muzical au imbrăţişat provocarea internetului şi adigitalizării. Cum sunt influenţaţi cititorii de aceste noi formede conţinut? Mai citesc tinerii din zilele noastre? Vor mai existacărţi tipărite in următorii ani? Vor renunţa pasionaţii de lecturăla cărţile tipărite? Cum va influenţa e-book-ul piaţa cărţii? Amdorit, de asemenea, să ne apropiem de zona artelor plastice: l-ampoftit pe Dan Perjovschi, care este unul dintre cei mai mariartişti ai României, să facă această prelungire spre plastică, aminvitat teatrul de avangardă, teatrul tinerilor, dar şi zona"Sorbona" - cum a fost numită anul trecut - adică zonaconferinţelor (cu prezenţe precum cele ale lui George Banu, Dan C.Mihăilescu, Mike Phillips, Oriza Hirata, Spencer Golub, MirceaDinescu...). Semnificativă este şi Bursa de Spectacole, aflată acumla a treisprezecea ediţie. Este singura platformă de prezentare aactului cultural in ţara noastră, reunind operatori culturali dinEuropa, Asia, Africa şi America de Nord. Aici sunt prezentate,promovate şi vândute ultimele apariţii in domeniul arteloraspectacolelor. Bursa este gândită ca o expoziţie unde fiecareproducător (companii, şcoli de teatru, agenţii de impresariatartistic, cercuri de creaţie, mass-media de profil etc.) işiprezintă oferta de spectacole, stabilindu-se parteneriate beneficepentru libera circulaţie a adevăratelor valori. Avem zeci delansări de carte ale unor importante personalităţi ale lumii(amintesc aici de Eugenio Barba, Noel Witts, Mihai Măniuţiu, MateiVişniec...), vin aici mari directori de teatru, iar România ajunge,astfel, să facă jocurile culturale ale lumii, devine un punct nodalpe harta culturii mondiale. Iar noi, noi devenim parteneri, de laegal la egal, cu marile structuri europene şi mondiale. Nu trebuieuitat că aici, la Sibiu, piaţa se va intâlni cu produsul cultural,pentru că, fără această validare a pieţei, putem noi să ne ascundemmult şi bine in turnuri de fildeş şi să considerăm că suntemgeniali.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
