Fiica-mea isi aminteste astazi ca a crescut in teroarea starnita de copiii dintr-un bloc vecin, care se distrau capturand pisicile cartierului, chinuindu-le si spanzurandu-le ca pe niste raufacatori din filmele western, urmariti de maniosul justitiarism popular. Nu putem sti cu exactitate cat dintr-un asemenea gest barbar se leaga de inconstienta, de cruzimea inerenta copilariei, si cat e datorat proastei noastre educatii vizavi de speciile mai modeste care ne inconjoara.
Pe planeta Pamant, omul s-a trezit instalat in fruntea unei legiuni de dobitoace, pe care le domina in chip justificat prin inteligenta, dar si prin forta, intrucat insasi aceasta inteligenta superioara i-a oferit, in decursul timpului, protezele de care avea nevoie puterea sa naturala pentru a se ridica deasupra unor specii, incomparabil mai mari si mai puternice. E adevarat ca orice uz e pandit de propriul sau abuz. Cine are puterea isi inchipuie cu usurinta ca are totul. Iar daca lucrul acesta se petrece inclusiv in societatea umana, dupa cum sta marturie o intreaga istorie, cu atat mai mult pare el justificat fata de necuvantatoare, pe care ne-am obisnuit sa le vedem mai degraba ca pe niste proprietati decat ca parteneri intr-o cursa biologica fara de care n-ar fi de imaginat viitorul vietii pe Pamant. Asa cum nu poate fi conceput, retroactiv, nici trecutul ei.
Urmarindu-si cu indarjire propriile interese, dintre care cel financiar reprezinta un factor etern-stimulator si nu de putine ori cu motivatii demne de luat in seama, omul ii trateaza, de regula, pe acesti parteneri ai sai mai putin norocosi cu superioritatea spiritului sau dominator si, totodata, afacerist. Fiindca, sa nu ne ascundem dupa degetul esteticului si cu atat mai putin dupa cel al moralei: foamea umana s-a potolit de cand lumea cu proteina animala, adaugata din belsug peste obolul celorlalti pretendenti la viata si la cursa evolutionista, purtatori de clorofila si de celuloza. Specia noastra se afla, de catva timp, oarecum in explozie, incat e de prisos sa fac precizarea ca necesitatile ei vitale au sporit si sporesc continuu. De unde si inmultirea pe masura a crescatoriilor de tot felul - gaini, porci, vite, oi, iepuri de casa, pesti, iar in unele regiuni mai exotice ale globului, chiar caini, maimute si serpi.
Fara indoiala, in acest proces de sacrificare industriala a intereselor altor specii pe altarul interesului omenesc, considerat major si in mod dovedit inatacabil (cine sa-l atace, in definitiv?), se produc multe si grave nedreptati. Cum animalele inca n-au dat semne ca s-ar organiza intr-un sindicat menit sa le apere drepturile si existenta, sarcina aceasta a cazut tot in seama societatii umane moderne, cu numeroasele ei forme si formule de protectie, in care, ca subiect, incape aproape orice. Daca pana si piticii de gradina au parte de societati ce militeaza pentru "eliberarea" acestor victime inocente din prizonieratul instrumentat de diversi proprietari care-i expun fuduli pe langa casele lor, cu atat mai mult animalele, incontestabil mai vii decat o pot dovedi pana astazi piticii ornamentali, au strans in jurul lor numeroase organizatii de protectie, unele cu caracter international. Si nici nu e de mirare: destule abuzuri ale inconstientei, ale rapacitatii, ale nepasarii strigatoare la cer sunt dovedite frecvent prin contributia lor. Daca tot este sa moara in abatoare, pretind societatile in cauza, atunci animalele sa fie macar ferite de relele tratamente premergatoare. Puii sa creasca civilizat, in celule din plasa unde sa se poata macar invarti pe loc fara sa-si sufoce colegii pusi la ingrasare, porcii asijderea, scapand astfel cu urechile neinfulecate hulpav de catre vecini, uneori rude de sange. Am vazut la televizor o echipa din acestea, controland cu vigilenta si responsabilitate camioanele in care zeci de turme luau drumurile Europei, spre a-si implini destinul acolo unde le era scris (in actele de vanzare-cumparare, fireste). Nu se poate sa nu te revolte faptul ca numeroase animale ajung la destinatie sub forma de cadavre, ucise de sete, de caldura si de nepasarea transportatorilor preocupati doar de propriul lor castig. Iar protestul prietenilor animalelor devine astfel perfect justificat, ca si atunci cand se face impotriva vanatorii abuzive, "sport" mult indragit si de masele de braconieri, dar si de varfurile societatii contemporane. Poate gresesc, dar nu stiu de ce imi vine sa-l asez, prin scenele lui de violenta, alaturi de secventa ucigasilor de pisici de care vorbeam la inceput.
Dar se pare ca exista si un abuz al abuzului. In elanurile lor nestavilite, diverse grupari ecologiste nazuie de-a dreptul spre idealul utopic si nu m-ar mira sa aflu la un moment dat ca ONU si Uniunea Europeana vor fi puse in situatia de a vota o constitutie a animalelor, considerate si ele o natiune cu drepturi inatacabile intre celelalte natiuni de pe Pamant. Interesant e ca diversi insi radicali lupta din greu, inclusiv pentru eliberarea maimutelor si cobailor de sub opresiunea medicilor experimentatori de vaccinuri si antibiotice, amenintand ruinarea acestor cercetari mereu profitabile pentru sanatatea umana. Industriile farmaceutice si biotehnologice se vad puse in situatia de a se bucura nespus cand extremistii care defileaza pe la usile lor cu lozinci de condamnare a violentei din laboratoare sunt la randul lor violentati de politie si trimisi sa-si vada de alte treburi, pana la demonstratia urmatoare.
Ce-i drept, lucrurile nu-s deloc simple. Animalele ne sunt dragi, dar parca nici n-am vrea sa se revina la starea de igiena si sanatate din Evul Mediu, cand totul era lasat exclusiv in grija lui Dumnezeu, incat pana si tratamentele banale puteau fi considerate sacrilegii, pe motiv ca intervin in desfasurarea vointei divine in raport cu o persoana sau alta. Egoisti cum suntem, am putea pretinde un paragraf in constitutia amintita, in care sa se specifice clar ca, intre moartea noastra si moartea catorva cobai de experienta, o preferam totusi pe aceasta din urma.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
