Cu mai multi ani in urma, mi-a fost dat sa vad un film de epoca (productie americana, daca nu ma insel), al carui titlu, marturisesc, l-am uitat.
Un episod insa m-a harponat si n-a incetat sa ma urmareasca de atunci, ca fantasma acelui peste colosal, dezosat de rechini, care insoteste barca pescarului din Batranul si marea de Hemingway.
E povestea unei corabii de gabarit redus, care inainteaza pe un fluviu, in sensul curgerii lui, prin jungla. Fluviul se strecoara printre doi versanti inalti si posomorati. Ei bine, de la un punct incolo al calatoriei, canionul se ingusteaza alarmant, apoi drumul pe apa e blocat cu totul de stanci. Corabia e trasa in graba si cu greutate la mal, iar calatorii asista neputinciosi cum apele fluviului isi fac loc pe sub stanci, pentru a reaparea dupa un timp (ni se da de inteles), undeva, pe partea cealalta a muntelui. Cum nici cale de intoarcere nu este, prinsi in capcana salbaticiei, protagonistilor nu le ramane decat o solutie: aceea de a escalada, cu corabie cu tot, muntele!
O corabie trasa cu funiile, pe scripeti improvizati, de o mana de oameni, pana in varful muntelui si apoi coborata la fel pana in albia regasita a fluviului reprezinta, dincolo de maretia in sine a spectacolului, un eveniment pe care il credeam de negasit in alta parte prin analele istoriei lumii. M-am inselat. Un episod nu mai putin maiestuos intalnim in cronica tulburatoare a caderii Constantinopolului.
Sa reluam, pe scurt, "filmul" evenimentului.
Cand a inceput blocada, in primavara anului 1452, Constantinopolul era aparat de numai 4.773 de oameni, iar turcii erau in numar de 250.000. Atat pe mare, cat si pe uscat, fortele militare turcesti inregistrau o superioritate zdrobitoare. Cu toate acestea, cetatea parea de necucerit. In disperare de cauza, asediatorii au incercat la un moment dat sa sape tuneluri pe sub zidurile cetatii si pe sub intariturile lor, dar si aceasta incercare le-a fost zadarnicita.
Pe de alta parte, flota navala a lui Mahomed, care cuprindea 300 de vase, pe langa slepurile ce transportau arcasi si ostasi, era paralizata: bizantinii blocasera intrarea in port cu un lant colosal din zale de fier. Pozitionate in partea din spatele portului, asteptau navele crestinilor: trei corabii genoveze, una din Castilia spaniola, una apartinand unui francez din Proventa si trei cretane, toate bine echipate si gata de lupta.
Nici o solutie nu se intrevedea, prin urmare, pentru armatele turcesti, nici pe mare, nici pe uscat.
Abia la inceputul lunii aprilie 1453, sultanul Mahomed al II-lea (1432-1481), care avea pe atunci 31 de ani, a fost strafulgerat de o idee: a decis sa-si transporte corabiile pe pamant, din Bosfor in Cornul de Aur. Acest lucru nu mai fusese facut niciodata pe un teren unde stancile urcau la peste 65 de metri peste nivelul marii, relateaza cronicarii. Cu toate acestea, Mahomed era hotarat, avand la dispozitie forte umane si materiale din plin. A fost nevoie de cateva saptamani pentru a construi un drum de mai mult de o mila intre Bosfor si Cornul de Aur. "La 21 aprilie, scrie Sir Steven Runciman, munca a luat un ritm frenetic, o mie de lucratori fiind recrutati pentru ultimele pregatiri. Spre a abate atentia aparatorilor Cetatii, tunurile sultanului trageau foc continuu la intrarea in Cornul de Aur, iar fumul negru se ridica peste Bosfor, ascunzand lucrarile turcilor. In zorii zilei urmatoare, mai mult de 70 de vase turcesti, legate pe niste platforme cu roti, erau trase pe uscat. Mai multe perechi de boi erau inhamate la prora corabiilor si echipe de barbati ajutau la impins si la tras pe laturi. Corabiile scartaiau urcand incet pe stanci, in straniul acompaniament de fluiere si tobe. In fiecare galera panzele erau complet ridicate, gata de a porni pe mare, iar vaslasii sedeau la locurile lor si trageau la vasle prin aer, la bataia de toba a slujbasilor ce paseau alaturi. Vederea monstruoasei flote ce se misca greoi in josul coastei, alunecand in Cornul de Aur i-a uluit pe aparatorii Cetatii".
Ideea lui Mahomed al II-lea s-a dovedit stralucita. Din nefericire pentru Crestinatate, noua lui strategie a reusit si inegalabilul Constantinopol, diamantul Bizantului, a cazut in mana turcilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
