"Dl. Sutzu va fi stapanul absolut la bord; nava si echipajul ii vor fi la deplina sa dispozitie" (extras din Contractul de calatorie).
Mihail C. Sutzu (1841-1933), omul de stat si numismatul recunoscut international, era fiul lui Constantin Sutzu (1804-1882). Acesta fusese, ca mare logofat, ministru de finante sub caimacamia inceputa in 1856 a lui Alexandru Ghica, domnitor al Tarii Romanesti intre 1834 si 1842.
Mihail Sutzu s-a casatorit in 1869 cu Maria I. Cantacuzino. In 1870, la sfarsitul anului, cand, pentru europeni, incepea sezonul favorabil calatoriilor in Egipt, s-a angajat impreuna cu Maria in primul sau drum spre acea tara. A inceput, totodata, prima sa investigatie in Egipt asupra sistemului ponderal antic. Am notat pe scurt rezultatele acestor cercetari dezvoltate de-a lungul anilor de M.Sutzu in doi "martori" anteriori privindu-l pe acelasi mare numismat.
Unul dintre documentele publicate in 1947 de Corneliu Secasanu, pe atunci conservator al Muzeului BNR, contine transcrierea textului francez al Contractului incheiat la 2 decembrie 1870 de catre M. Sutzu in vederea calatoriei pe care, odata ajuns in Egipt, urma sa o intreprinda pe Nil. Actul s-a parafat in prezenta lui De Jasmund, consilier al Legatiei Regelui Prusiei, agent si consul general al Confederatiei Germaniei de Nord in Egipt, de catre Mihail C. Sutzu pe de o parte si de Ali Bejani Noor, supus otoman, de cealalta parte.
De mentionat faptul ca, in acest act oficial care era numitul contract, nu se preciza nici in preambul si nici in final cetatenia lui Mihail C. Sutzu.
Contractul cuprindea, intre introducere si clauza finala urmata de semnaturi, 21 de articole, plus unul suplimentar. Se incheia cu semnaturile celor doua parti, urmate de semnatura si parafa consulului De Jasmund.
Citind si recitind contractul, se poate observa ca el cuprindea toate conditiile si eventualele inconveniente ale calatoriei pe Nil, prevazute pentru trei luni, fara a scapa nici un detaliu. Formal, era desigur urmarea unor cutume vechi si a unor experiente deja acumulate, astfel ca un asemenea act semana pana la un punct cu unul de asigurare, depasindu-l insa in precizie si prevederi.
Prin contract, Ali se angaja sa-i serveasca lui Sutzu drept dragoman, adica translator, si servitor pe tot timpul calatoriei de trei luni pe Nil, in amonte pana la a doua cataracta si inapoi. Tot el trebuia sa asigure angajarea unui bucatar european cu certificatele corespunzatoare verificate de comanditar, ca si cu proviziile necesare si de calitate etc. (art. I). Articolul al doilea prevedea exact continutul si calitatea meselor. Sa ne oprim putin asupra acestora; ele par a urma dictonul latin "Primum vivere, deinde philosophari" si sunt un martor direct al unui mod de viata pe care familia Sutzu voia sa-l continue chiar si pe Nil. Asadar, pentru micul dejun, cafea cu lapte si paine, unt proaspat, dulceata sau miere. Dejunul propriu-zis (cum e numit in contract) cuprindea doua feluri de carne si legume, oua, branza, paine, unt si fructe. La cina urma sa se serveasca in fiecare zi supa de vaca, daca respectiva carne putea fi procurata, iar daca nu, putea fi inlocuita de o gaina grasa; dupa supa, cina trebuia sa cuprinda doua feluri de carne sau pasare, un fel de legume si friptura cu salata, precum si branza, fructe si budinca cu stafide sau tarta. Seara, Ali urma sa serveasca ceai cu paine, unt si biscuiti. Articolul imediat urmator, al treilea, prevedea ca portocalele, lamaile, cafeaua, zaharul, painea si laptele sa fie servite la discretie. De altfel, potrivit articolului V din contract, painea urma sa se faca zilnic la bordul vasului de catre bucatar dupa reteta europeana, cu faina de prima calitate, procurata de la Cairo in cantitate suficienta.
Ceva mai departe si trecand peste alte comoditati, cum ar fi asigurarea iluminatului interior cu lumanari de calitate, Ali trebuia sa se ingrijeasca de spalarea saptamanala a efectelor calatorilor si de schimbarea, joia si duminica, a lenjeriei de pat, a stergarelor si prosoapelor (art. VII). Nu mai vorbim despre ordinea si curatenia ce trebuia pastrate la bord, pentru ca, oricum, navigatia si paza erau si ele asigurate prin articole aparte ale Contractului. Prevederi speciale precizau modul de utilizare a ramelor si panzelor in amonte si in aval, ca si schimbarea pe ore a membrilor echipajului. Pe langa cele notate in mottoul notelor de fata, art. XVII arata ca nimeni nu putea urca la bord fara permisiunea lui Mihail Sutzu.
In articolul XVIII este prevazuta valoarea tranzactiei: M. Sutzu urma sa-i plateasca lui Ali cinci lire sterline pe zi, la data semnarii acesta primind un avans de 225 de lire. Contractul intra in executie miercuri 7 decembrie 1870, potrivit articolului final suplimentar.
Dupa inceputul studiilor numismatice de la Cairo care se leaga de aceasta calatorie, Mihail C. Sutzu a ramas in contact epistolar cu specialistii si muzeografii de acolo vreme de multi ani. Asa se face ca, de pilda, in aprilie 1896, primea de la G. Daressy, conservator-adjunct al Muzeului Egiptean din Cairo, informatii noi privind unele ponduri egiptene antice, impreuna cu desenele corespunzatoare, notate profesional.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
