CRONICA DE TEATRU/ Dansez pentru Fela

N-o sa fac acum, aici o pledoarie pentru "dansul careelibereaza" - o face mai bine decât mine Stefan Banica la ProTv. Osa va spun, totusi, ca nu-mi iese din minte felul dezinhibat incare spectatorii musicalului "Fela!" pe care am avut sansa de a-lvedea pe Broadway in avanpremiera (premiera oficiala a avut loc pe25 noiembrie) s-au ridicat si au inceput sa-si roteasca soldurilein sensul ácelor de ceasornic, dupa indicatiile interpretului luiFela. Erau doamne in vârsta, obisnuite ale teatrelor din TheaterDistrict, erau domni respectabili pe care nu ti i-ai fi inchipuitdecât degustând un pahar de porto in fata semineului, erau chiar sivedete TV - interpretul celebrului Kramer din serialul "Seinfeld"venise probabil sa-si spele pacatele facute cu ceva timp in urma,când a zdrobit in public regulile political corecteness-uluisi s-a exprimat dispretuitor la adresa persoanelor de culoare,asistând la un show care celebra valorile culturii africane! Cutotii isi roteau soldurile atenti sa nu greseasca, iar obrajii lise imbujorau de efort, pentru ca la final sa aplaude extaziati.N-am vazut in jur nici figuri acre, nici proteste, si nici"inteligente" ridicari din sprânceana. Dansul era pentru toti oeliberare, mai ales dupa ce se incalzisera pe scaune, batând dinpicior in ritmul muzicii grupului Antibalas, "aparatoriiafrobeat-ului in New York" (din grup face parte si Alex Harding, unadevarat "om-spectacol" care va concerta pe 12 decembrie la MuzeulTaranului Român cu Tuba Project, alaturi de alti muzicieninewyorkezi). Cum sa ratezi un prilej de buna-dispozitie oferit atâtde generos?

Dincolo de participarea ceruta publicului, spectacolul"Fela!", un musical despre care s-a scris ca, desi este o glorioasacelebrare a celebrului performer, muzician si activist pentrudrepturile afro-americanilor Fela Kuti, nu are mari sanse de adeveni un hit pe Broadway tocmai pentru ca se adreseaza unui publicrestrâns, de culoare, e o constructie impresionanta de genulacelora care te tine cu sufletul la gura.

Eu, una, nu faceam parte din "publicul restrâns", vizat dupacum s-a scris, de spectacol, nu sunt afro-american, nu fac partedin vreo minoritate, nu am nici macar radacini indepartate intr-otara de pe continentul care a suferit cel mai mult de pe urmacolonizarilor, dar muzica lui Fela Kuti, coregrafia lui Bill T.Jones, decorurile si costumele Marinei Draghici (artista de origineromâna a primit premiul "Lortel" pentru realizarile ei din acestspectacol, inainte ca productia sa se mute din off-Broadway in plincentru al industriei spectacolului) au fost motive suficiente sa matina in priza. Energia enorma ce radia dinspre scena spre sala creaun flux magnetic, iar asta face sa nu mai conteze culoarea celoraflati in sala. "Fela!" este intr-adevar un show atipic pentruBroadway - nu are vedete si nu respecta retetele binecunoscute, arecurajul de a surprinde publicul, neoferindu-i doar ceea ce acestaasteapta si sfidând, prin asta, legile spectacolului comercial. Darare multe alte atuuri care te face sa pariezi ca va sta multa vremepe afis.

Trebuie spus ca investitia producatorilor Jay - Z si JadaPinkett Smith (aflati pentru prima data in aceasta ipostaza, dinrespect si dragoste pentru memoria lui Fela Kuti) a avut un cuvântserios de spus: decorul a capatat o dimensiune multimediapronuntata si bine folosita in sprijinul spectacolului: panoul cuportretul in stilul street art al mamei lui Fela se animamisterios când fiul se gândeste la cea disparuta, iar când aceastaapare in amintirea lui pentru unul dintre cele mai emotionantemomente ale spectacolului (frumoasa balada poate fi ascultata pesite-ul spectacolului, www.felaonbroadway.com) unsnop de raze o inconjoara, gratie unei proiectii sofisticate. Apoi,in scena dedicata hit-ului lui Fela Kuti, "Zombies", lumina recesubliniaza fascinant scheletele desenate pe costumele dansatorilor,iar proiectiile cu scene de epoca infatisându-l pe Fela dau un aereditorialistic momentelor in care e vorba despre activismulcelebrului muzician. Costumele intregii trupe sunt spectaculoase,in special cele ale focoaselor dansatoare, dar si ale lui Fela,imbracat ca un dandy spectaculos.

Dar poate cel mai mult merita aprecieri coregrafia lui Bill T.Jones, aceasta legenda a dansului american care a pus intregspectacolul sub semnul unui rafinat amestec de explozie de energiecombinata cu ritmul insinuant al miscarilor inspirate de feline sicu trimiteri la dansurile triburilor africane. Coordonarea de grupface ca uneori sa apara in scena un fascinant personaj colectiv,care permite, totusi, si individualitatilor sa se exprime prinsolo-urile bine gândite ale fiecarui dansator. Bucuria cu care eidanseaza pe scena se transmite integral in sala si te face sa-tidoresti pe tot parcursul spectacolului sa dansezi si tu. PentruFela, dar si pentru tine insuti.