Cel mai greu e să alegi - asta e senzaţia permanentă. Şi nucontează de câte ori călătoreşti la New York, fiindcă de fiecaredată e la fel. Dar adevăratul şoc cultural are loc la intoarcereaacasă - intr-un Bucureşti prea puţin european.
Să mergi să vezi spectacolul lui Robert Wilson cu IsabelleHupert in rolul principal? Acel Quartett scris de Heiner Müllerdupă "Legăturile primejdioase" ale lui Choderlos de Laclos care afăcut valuri la Paris şi este acum prezentat de Brooklyn Academy ofMusic in cadrul incitantului Next Wave Festival? Sau să-ţiaminteşti de copilărie bucurându-te alături de o sală plină depuşti şi părinţii lor de creaţia spectaculoasă a trupei suedezeCirkus Cirkor, o alegorie despre viaţă şi dragoste presărată cuperformanţe acrobatice şi incredibile trucuri iluzioniste caretopesc scepticismul şi te fac să crezi din nou in magie? Să alergipână la New Jersey pentru a prinde unul din rarele concerte alecelui ce este deja o legendă - pianistul Keith Jarrett (de dataasta intr-un trio formidabil cu Gary Peacock (contrabas) şi Jack DeJohnette (tobe) - şi să vezi cu ocazia asta şi uluitoarea sală aNJPAC (New Jersey Performing Arts Center) având capacitatea unuimic stadion, 2900 de locuri, dar arătând precum incinta luxoasă aunei opere? Să-ţi petreci ziua in librăriile unde găseşti aproapeorice carte dorită sau in raiul de la Kim's video unde se află,etichetate atent, in ordinea alfabetică a numelor de regizori,filme din toată lumea?
Să dai o fugă la Public Theater ca să vezi cum Willem Dafoecel ştiut numai din filme (American Psycho,Once Upon a Time inMexico, TheAviator, InsideMan, Antichrist) urcă pescenă pentru a deveni, in cel mai recent spectacol scris şi regizatde Richard Foreman, un Savant Idiot desprins parcă din pieseleionesciene, dovedind că are talent şi pentru scenă, nu numai pentruecran? Sau poate să dai o fugă in Theater District, fiindcămagnetul principal de pe Broadway este, in aceste zile, o altăvedetă hollywoodiană, Jude Law, care se incumetă să joace rolultitular din Hamlet? Aceasta ar fi o alegere bună, fiindcă Jude Lawţine intreg spectacolul pe umerii săi doar aparent fragili şi, deşispectacolul nu e deloc o creaţie memorabilă (costume cenuşii,lumini albastre monotone, atmosferă sumbră prefabricată, actorimonocorzi, o lungime de peste 3 ore), Hamlet-ul lui cucereşteprintr-o energie bună, luminoasă, a omului ce incă mai crede inlegile Binelui şi incearcă "să repună lumea in matcă", folosindu-sede teatru pentru asta (cea mai bună scenă fiind chiar aceea in careHamlet regizează piesa jucată in faţa Curţii şi intervine oprindcursul acesteia şi rearanjându-l pentru a-şi duce demonstraţia pânăla capăt). Deşi, dacă te mai animă o picătură de patriotism, veivrea să vezi neapărat cum anume a contribuit scenografa MarinaDrăghici la succesul noului musical de pe Broadway, Fela!, povesteavieţii lui Fela Kuti, glorie muzicală a anilor 70, inventatorulafrobeat-ului - in viziunea celebrului coregraf Bill T. Jones. Iarcontribuţia Marinei Drăghici este esenţială - teatrul "EugeneO'Neill" e complet transformat astfel incât să semene cu vestitulclub Shrine creat de Fela in anii săi de glorie, o gazdă perfectăpentru un show absolut electrizant in care, printre alţii, ildescoperi şi pe Alex Harding, muzician de jazz cunsocut publiculuiromânesc din concertele susţinute la Green Hours dar nunumai.
Da, se poate spune că iţi produce un şoc toată aceastădiversitate a ofertei culturale. Dar, după ce ai "consumat" cât maimult, asemeni celui care vrea să acumuleze inainte de a intra inhibernare, şocul cel mai mare vine de fiecare dată la intoarcere,atunci când te loveşti frontal de lipsa de curiozitate aaşa-zişilor "vectori culturali locali" (la conferinţa susţinută descriitorul Salman Rushdie la Teatrul Odeon erau aproape exclusivoameni din lumea literară - şi atât!), de meschina ofertă culturalădintr-o Capitală care se vrea europeană - am numit Bucureşti-ul -,de blazarea pe care o citeşti printre rândurile scrise decomentatorii vieţii politice, sociale şi culturale, de lipsagenerală de entuziasm. Şi când nu mai ai nici curiozitate, nicienergie, nici entuziasm, se cheamă că eşti, vorba lui Tolstoi, un"cadavru viu". Sau, cu un termen folosit de Fela Kuti intr-unuldintre hit-urile lui muzicale - Zombies. Şi cui poate să-i placă sătrăiască intr-un cimitir ambulant?
Trimiteri spre trailere spectacole menţionate:
CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic deteatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scrisdespre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revisteleculturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si"Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentrucanalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicatvolumele Sah la Regizor, Mastile lui AlexanderHausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinteinternationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004),Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universit`]ii de Art` Teatral` [i Cinematografic` dinBucure[ti. Din 2008, este director artistic al FestivaluluiNational de Teatru de la Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
