Nu m-am mirat sa o gasesc in programul Lincoln Center Festival din aceasta vara pe Ariane Mnouchkine, care a facut deja istorie in teatrul lumii si poate misca nu numai inimile spectatorilor, ci si mecanismele prin care sunt convinsi marii sponsori ce sustin festivalul. Spectacolul ei cu „Les Ephemeres" nu va fi curand uitat de publicul american, pe deplin sedus de simplitatea formulei gasite de regizoarea franceza – fiecare scena se juca pe o platforma in miscare, rotita de cativa oameni, adusa si scoasa din scena „manual", ca si cum personajele ar fi plutit prin fata privitorilor. Nu e nimic de comentat aici: Mnouchkine este creatoarea Theatre du Soleil, o comunitate artistica pentru care teatrul, creatia, este mult mai mult decat o ocupatie sau o meserie, a devenit un stil de viata, ba mai mult, o filosofie. Nimic mai firesc deci, ca un asemenea spectacol sa starneasca fascinatie si sa deblocheze sume imense pentru deplasarea la New York si instalarea intr-un fost manej de cai de langa Central Park, cladire istorica recent renovata si redata circuitului de spectacol- Park Avenue Armory.
Dar anul acesta Festivalul Lincoln Center se declara mandru sa prezinte alaturi de spectacolul lui Mnouchkine si mostre de teatru est-european, adica un maestru al artei poloneze, premiat in aprilie cu Premiul Europa pentru teatru, Krystian Lupa, cel mai recent spectacol al lui Lev Dodin, „Viata si destin" (prezentat in Romania toamna trecuta, la Festivalul UTE) si o creatie a Teatrului „Katona Jozsef" din Budapesta, „Ivanov", dupa Cehov, vazuta si de spectatorii romani cu doi ani in urma, in cadrul Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.
„Kalwerk", spectacolul lui Lupa a fost considerat de presa americana destul de criptic, iar estetica marelui regizor n-a starnit entuziasmul, in schimb Cehov-ul retro semnat de Tamas Ascher a emotionat si convins publicul american si pe specialisti, convinsi ca detecteaza in aceasta montare urmele trecutului regim comunist. Unul dintre criticii americani cei mai familiarizati cu teatrul din estul Europei, Randy Gener (senior editor la American Theater) se intreba insa ce sanse are Lupa sa revina in teatrul american dupa o primire mai degraba glaciala si facea trimitere la unica aparitie a unui regizor roman pe o mare scena newyorkeza – Silviu Purcarete cu „Danaidele", jucat tot la Lincoln Center, in 1997.
Chiar daca trecerea printr-un eveniment de o asemenea anvergura nu produce automat miraculoase rezultate viitoare, e limpede ca eforturile nationale de a sprijini asemenea evenimente (spectacolele au fost prezentate cu sprijinul Institutelor Culturale din tarile respective) merita facute. Cum sa nu suferi in tacere cand vezi ca teatrul romanesc – convins in sinea lui ca este o mare forta si traind in continuare din gloria de odinioara – se afla, de fapt, in anul de gratie 2009, in afara marilor circuite mondiale ale lumii spectacolului, in principal din lipsa know-how-ului care l-ar putea duce acolo?
In imagini: 1. „Ivanov", foto Maria Stefanescu; 2. „Viata si destin", foto Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
