Aparitia machetei la scara 1/1 a statuii ecvestre a lui Carol in fata Bibliotecii Universitare starneste de aproape o luna discutii in contradictoriu. Si reaprinde sirul lung de dezbateri privind fata orasului, prezenta monumentelor sale, legea si aleatoriul in luarea deciziilor privind proiectele, realizarile si amplasamentul ansamblurilor sculpturale. In fapt, in toata aceasta disputa, Florin Codre, autorul statuii lui Carol I, este, ca sa zic asa, doar calul de bataie. Onestitatea nu e un atu in Romania.
De ce vorbesc de onestitatea artistului in acest caz? Pentru ca Florin Codre a supus dezbaterii publice proiectul si posibila sa amplasare asa cum niciun alt confrate nu a mai facut-o.
Sa ne amintim cate monumente nu au aparut cam peste noapte in Bucuresti fara ca vreun bucurestean - specialist sau nu -sa fi avut posibilitatea sa le vada ori sa isi dea cu parerea asupra oportunitatii asezarii lor intr-un anume loc. Peregrinarea celebrei Lupoaice este nu numai simptomatica, dar si de rasu'-plansu', umbland ca saracul cu traista in bat sa isi afle un locsor unde sa se odihneasca mai multa vreme. Prezentata in parcul Carol ca dar al Romei pentru Bucuresti (in 1906), amplasata in Piata Sf. Gheorghe (fosta Zarafi), mutata in Piata Dorobanti de catre regimul comunist, luata de-acolo si dusa in Romana spre a se opri in ea multe masini, atat de bine fusese amplasata), disparand de acolo (ba intreaga, ba o parte din ea: Romulus si Remus au fost furati de atatea ori incat cu greu se mai poate afla daca astia de-acum sunt cei originali!) spre a poposi in curand pe locul vechiului amplasament. Lupoaica risca sa intre mai degraba in folclorul bucurestean decat in constiinta locuitorilor Capitalei. Sigur ca orasul asta este eteroclit. Sigur ca nu e bine tocmit pentru ca mai toti edilii sau factorii puterii au tinut sa-i stearga istoria spre a o scrie pe a lor. Ca bucurestean, si iubitor de Bucuresti, eu cred ca nici nu este un oras al statuilor. Nu a fost tocmit, nu a fost gandit intr-un concubinaj cu monumente.
Orasul, in opinia mea, ar fi trebuit sa isi cultive gradinile, sa se fi transformat pas cu pas din zona naturala de rauri, raulete, paraiase, lunci, oaze de vegetatie intr-un soi de mare parc in care s-au construit case, institutii etc. Mi-ar fi placut ca orasul sa fie gandit mai degraba de-un peisagist si nicidecum de urbanisti care nu-i inteleg specificitatea. Aici, in aceste parcuri, statuile, monumentele, ansamblurile si-ar fi gasit locul cel mai potrivit. Gigantii (lui Paciurea si Storck) din parcul Carol mi se par mai la locul lor chiar decat celebrele statui de la Universitate pe care aproape ca nimeni nu le mai baga in seama. Oarecum bine puse in valoare mi se mai par Eminescu din fata Ateneului Roman si Lahovary din piata cu acelasi nume. In rest, cele mai multe sunt pitite, sufocate sau picate ca musca-n lapte prin te miri ce loc al orasului.
Apoi, nici macar nu stim pe cine si de ce ii celebram. E un talmes-balmes, avem si Ataturk si Charles de Gaulle, avem si Leul si Monumentul Aviatorilor (vandut acum cativa ani de niste smecheri unui american tampit de-un asa chilipir!), avem niste lalele din inox prin Pantelimon si Mihai Viteazul.
Aproape nimic nu se configureaza in ceva simbolic pentru acest oras, nu celebram nimic, suntem la voia unei donatii, unei conjuncturi politice sau unor comenzi de stat adesea fara nicio noima. Nu avem de exemplu un monument al bucuresteanului, nu avem un monument al cititorului. Ce-o fi cautat de exemplu Monumentul rascoalei de la 1907 la Bucuresti zau ca nu inteleg! Bine ca l-au dus de-acolo din fata parcului Obor ca o asa lipsa de sens si de gust nu se mai vazuse, parca nici Lenin, ca monument, nu era atat de hidos!
De aceea si spun ca macar statuia lui Carol I trebuie sa ramana acolo unde se afla acum macheta: in fata Bibliotecii Universitare. Si ce daca mai sunt inca nu stiu cate monumente acolo! Normal ar fi sa fie mutate. Asa cum au fost mutate atatea altele prin Bucuresti. Iar acel loc al Bucurestiului sa ramana coerent (logic si istoric) un fragment al istoriei noastre, o istorie care fara monarhie (si cu precadere fara regele Carol I) nu ar fi aratat asa. Dupa cum nici orasul, mai ales in acest perimetru, nu ar fi fost asa: avem aici Palatul Regal, avem biblioteca - initiativa a Fundatiilor Regale. "Scobitoarea cu maslina", cum ii zic bucurestenii acelui monument inchinat Revolutiei, poate sa fie dusa fara regrete in alta parte, mai ales ca locul este mai degraba scena a spectacolului (grotesc si tragic) de dupa 22 decembrie 1989 si nicidecum adevarata Piata a Revolutiei. Si statuilor lui Maniu si Coposu li se pot gasi alte amplasamente, cu mult folos si pentru ele, si pentru personalitatile celor doi politicieni romani.
Piata cu statuia ecvestra a lui Carol I ar deveni, cred, un punct atractiv chiar si pe harta turistica a orasului. Pentru ca, fara aceste repere, un oras este inert. De ce nu ar deveni ea un loc de promenada si relaxare chiar si pentru bucuresteni? In fond, ar fi si reluarea adevaratei meniri a Caii Victoriei ca loc de promenada, artera pietonala cu mici scuaruri pentru odihna, meditatie si, in traditia locului, mica barfa!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
