Cea pe care se pare ca am iubit-o cel mai tare era o papusadintr-acelea care se imbraca pe o mâna. Hainuta era albastra cupete multicolore, capul era din lemn, prelung, aproape cilindric,cu nasul si urechile in relief, tot din lemn, iar gura si ochiivopsite. Parul era din cânepa, rosu aprins. Imi amintesc foartebine luciul si mirosul lemnului, ca si senzatia pe care o aveamstrcurându-mi doua degete in cele doua mânute si al treilea inscobitura capului.
Nu am reprezentari vizuale - dar stiu ca am "jucat" câtevaspectacole ad-hoc, poate alaturi de alte marionete si de alticopii, nu mai stiu. Esentiala insa era relatia mea directa cuMichimaus, asa cum il botezasem dupa ureche, caci nu vazusem incascris pe undeva numele Mickey Mouse. Pâna la sase-sapte ani dormeamcu el pe perna si l-am pastrat mult dupa ce ar fi trebuit sa nu maiam papusi.
A doua jucarie despre care imi amintesc este trenul electricMistral pe care mi l-a adus tata din Franta, când aveam 9 ani sicare, peste timp, mi-a prilejuit urmatorul comentariu: "Cumevolueaza lumea! Eu am avut primul meu trenulet la 9 ani, in vremece fata mea la 5 ani! E drept ca este vorba despre acelasitrenulet…" Intr-adevar, i l-am daruit ei si, dupa stirea mea, efunctional si azi!
A mai fost calutul de lemn pe care l-am pierdut intr-un modstupid: il calaream in curte când a venit o femeie al carei frate -locuind intr-o casuta - nu mai daduse nici un semn de zile intregi.A deschis usa casutei si de-acolo a izbucnit un nor de muste, caciomul era mort si in stadiu avansat de putrefactie… Noi am fugit incasa, dar calutul a primit o "doza de radiatii" prea mare caparintii sa ma mai lase sa pun mâna pe el (nu stiu de ce nu puteafi spalat).
si a mai fost masinuta Simca semi-teleghidata (in sensul caera comandata de la un mic volan legat de ea printr-un cordonombilical) primita nu-mi amintesc de la cine, o minunatie deculoare grena.
In fine, ultima jucarie am primit-o când am facut petrecereade majorat! Colegul meu Coco (Cristi Olaru, care a terminat o clasaspeciala de mate ca sa intre din primul foc la medicina!) a avutideea nastrusnica de a-mi aduce un catelus alb, cu bot de vulpe,facut din sârme rasucite si par sintetic. O dulceata. L-am botezatPufi si a fost, fireste, vedeta petrecerii la care se bea vodca sise fuma Carpati fara.
si pe Pufi i l-am dat, peste ani, fiicei mele, Ada.
De la majorat incoace - asadar vreme de 35 de ani - am trecutde partea cealalta a jucariilor, daruind, nu primind. si avândocazia sa observ indeaproape evolutia lor, pâna la zi, adica labakuganii lui Mihnea (7 ani) si Ioan (3 ani).
Câteva tipuri de jucarii au sucombat sau supravietuiesc doarsimbolic. Cuburile, de pilda, atât cele de carton, cât si cele delemn, ambele surclasate de lego.
Altele sunt nemuritoare, cu diferente nesemnificative.Papusile, bunaoara, si chiar masinutele.
Unele au trecut prin modificari spectaculoase, tinând pasul cuevolutia tehnologiei: cam tot ceea ce implica electrica,electronica, chiar mecanica.
In fine, au aparut enorm de multe tipuri de jocuri si jucariicare nu existau pe vremea copilariei mele. Nu numai elicoptere saufarfurii zburatoare telecomandate, ci si minunate provocari aleinteligentei, memoriei, atentiei, indemânarii.
O ultima fraza despre violenta. Ingrijorarea celor socati demultitudinea armelor-jucarii, tot mai mari, mai sofisticate si maizgomotoase, este justificata. si totusi, sabii, spade, arcuri,pistoale si pusti existau si atunci, dar nu ne-au facut violenti.Mai conteaza si cum iti cresti copiii.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
