Mi-am petrecut copilaria si adolescenta intr-o casa cu curtede pe Bulevardul Republicii (azi Carol I), la doi pasi de StradaSpatarului si ceva mai multi pâna la Latina si Calea Mosilor.
In ciuda faptului ca numita curte - cu o generoasa banca depiatra - era epicentrul cartierului, in cea mai mare parte atimpului ne aflam pe strazi. Ieseam din curte, faceam cei doi pasi,coteam dreapta pe Spatarului si, gata!, ieseam din lumea zgomotoasasi agitata a bulevardului, intrând in spatiul aproape patriarhal alstrazilor Rafael, Armeneasca, Popa Rusu…
Ce faceam noi pe strazi, doua, trei, uneori sase ore pe zi?Vorbeam! Vorbeam enorm. Si despre cine cui i-a mai "cerutprietenia", si despre muzica, foarte putin despre fotbal, cel maimult despre arta si filozofie. Cu mintea si cultura de-atunci,fireste. Care, in cazul unora, erau binisor deasupra mediei. Imiamintesc, bunaoara, o preumblare de seara in cursul careiaLaurentiu Niculescu, Cristi Ocros si Horia Patapievici (nu stiam de"Roman" pe-atunci) au intors pe toate fetele "Estetica" luiBenedetto Croce, unul dintre ei, nu mai stiu care,imprumutându-mi-o a doua zi.
Din când in când mai trebuia sa ne oprim si noi. Pentru astaaveam la dispozitie, pe lânga curtea din Republiciii 53, treiparculete si o terasa. Terasa era a Cofetariei Poienta. Avea si ofântâna arteziana in stare de functiune. Pe locul ei s-a construit,prin '75, Hotelul Modern, serios avariat la Marele Cutremur,renovat o data atunci si o data dupa revolutie, când si-a schimbatsi destinatia.
Primul parculet, un scuar pe un colt, era la intâlnireastrazilor Spatarului si Rafael, in coasta gradinitei mele. Douabanci, cred, si câtiva metri patrati de praf. Terenul a fostobtinut la un moment dat, inainte de '89, de un cetatean care l-aimprejmuit cu gard inalt de curte.
Al doilea, tot triunghiular, tot pe colt, tot prafos, tot cudoua-trei banci, la intersectia Spatarului-Semilunei-Latina. Unspatiu ceva mai generos, loc suficient si pentru câteva zeci detineri. In plus, câtiva copaci. Devenit si el curteparticulara.
Al treilea, cel mai mare, dar si cel mai viran - un spatiu cudoua iesiri, spre Spatarului si spre Strada Popa Petre. Acolo era,de la o vreme, un santier ale carui mormane de moloz si pamânt setransformau iarna in singurele derdelusuri din tot cartierul. Spresfârsitul adolescentei noastre, santierul a lasat loc unor blocuridedicate - dupa stirea noastra - diplomatilor straini.
N-a mai ramas, asadar, nici unul dintre parcurile noastre.Cismigiul era prea departe. Gradina Icoanei si Parcul Ioanid eraurelativ aproape, dar nu le simteam ale noastre. Din fericire,disparitia spatiilor de popas a coincis cu iesirea din adolescentasi imprastierea in lume, asa ca n-am apucat sa fim frustrati.
Azi, Bucurestiul are probabil mai mult spatiu total de parcuridecât in copilaria mea (in ciuda unor rapturi de terenuri) sioricum incomparabil mai spectaculos amenajate. Dar nu pot sa nuregret, nostalgic, disparitia parculetelor modeste de la coltulstrazilor, cu parfumul lor inconfundabil.
TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit sectiade Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti,cu lucrarea de licenta "O privire matematica asupra piesei «Romeosi Julieta»", publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa:cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutateditorial cu volumul de proza scurta "Viata ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viata lui Corneliu Coposu" (1996, editia a doua 2005), romanele"Reluare cu incetinitorul" (1997) si "Sfarsitul lumii" (2005),culegerea de proza scurta "Copiii asfaltului" (2007). In prezentlucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului "In spateleusilor deschise", si este colaborator permanent al Ziarului deduminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
