Vi s-a intamplat, in ultima vreme, sa intrati in vechea sala de clasa din liceu sau din "generala"? Pasirea, ca adult, in spatiul atator amintiri dragi, creeaza un sentiment de tandrete inegalabila si tristete nespusa. Voci familiare, larma, colegi, rasete, imbulzeala ca vine profesorul, matricole, bentite, sarafane, cantece patriotice, ore de dirigentie, bucurii, emotii si suspine... Si trezirea brusca din reveria lui "A fost odata... copilaria noastra". Este exact sentimentul pe care il provoaca si Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, primul ajuns pe ecrane din seria filmelor "noului val romanesc", cum au fost caracterizate in presa internationala cele cateva proaspete productii ale noastre, care au venit cu lauri de la marile festivaluri si au intors brusc - si pe deplin merit - atentia lumii cinematografice catre Romania. "Filmul se bazeaza pe amintirile mele, pe nostalgia mea. Pe credinta mea in aceasta lume. Am facut acest film pentru ca mi-era dor de gradinita, de liceu, de Romania", spune regizorul Catalin Mitulescu, explicand si ca filmul "incearca sa transmita emotia acelor vremuri si sa redea spectatorilor din in-treaga lume o imagine a ceea ce poarta cu ei miile de emigranti tineri romani, in incercarea lor de a-si gasi un rost departe de tara". Filmul este insa special nu doar prin aceasta intentie emotionanta. Prin povestea Evei, o fata de 17 ani, si a fratelui ei, Lalalilu, de 7 ani, scenariul lui Catalin Mitulescu si al Andreei Valean plonjeaza - foarte sensibil la detaliu - in plina epoca ceausista, in viata obisnuita a unei familii de romani. Numai ca evocarea, asumat sentimentala si subiectiva, pe care o reuseste filmul (si aici sta cea mai miscatoare calitate a sa) nu este nici incrancenata, nici manioasa, nici revendicativa, nici frustrata. Dimpotriva, Mitulescu se uita cu drag, bucurie si pofta de joaca spre propria copilarie, cu amintiri, necazuri, surasuri, lacrimi, genunchi juliti, gripa, termometru, ingrijorari parintesti, poezii si cantece patriotice, imbranceli in recreatie, uniforme, caiete, ghiozdane, portretul lui Ceausescu pe perete, penare, catalog, foiala in banci, iesit la tabla, suflat, extemporal, clopotel (o recuzita pentru care, printre altele, echipa filmului a facut eforturi uriase sa o recupereze si sa o redea cat mai fidel). Toti am avut lucrurile astea, toti le-am pierdut pentru totdeauna o data cu maturizarea, unii avem sansa sa le retraim prin copii... In orice caz, filmul lui Mitulescu reinvie aceasta lume, construind, in spatele evocarii, o intriga cu intamplari decisive, perfect verosimile pentru epoca de atunci - incidentul cu bustul lui Ceausescu, exmatricularea, scoala profesionala, planurile de emigrare, visele de libertate -, culminand cu revolutia din '89, care a schimbat totul, pentru totdeauna, indiferent ce s-ar spune. Completata de o imagine care prinde toate ezitarile, nostalgia, emotia difuza, franturile de memorie, de o muzica plina de conotatii lirice pentru foarte multi spectatori si innobilata de distributia foarte inspirata (Dorotheea Petre si copilul Timotei Duma sunt revelatii de-a dreptul), povestea izbucneste nostalgica, dulce si cuceritoare. Dupa ce, in 2002, Cristi Mungiu incepea, in Occident, o evocare tandra a copilariei celor care au acum 30-40-50 de ani, si care cantau "Noi in anul 2000...", Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii vine navalnic pe ecrane, intr-o zi de premiera cum nu se poate mai potrivita cu tonul sau: 15 septembrie...
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, Productie Romania-Franta, 2006. Regia: Catalin Mitulescu. Cu: Dorotheea Petre, Timotei Duma, Carmen Ungureanu, Corneliu Tigancu, Cristian Vararu, Florin Zamfirescu, Grigore Gonta, Ionut Becheru, Jean Constantin, Mircea Diaconu, Valentin Popescu. Premiera: 15 septembrie. Distribuit de Strada Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
